Ingrediente

Saramura de Melci de Balta. Grijita ca la Ostroveni

November 1, 2012 by Ovidiu Slavulete 5 Comments

Erau alte vremuri! De câte ori nu folosim această expresie atunci când depănăm amintiri şi evocăm un trecut în care timpul se scurgea altfel, cu mult mai încet, dându-ne parcă răgaz sa privim în jur si astfel sa găsim bucurie si crânpeie de fericire în simplitatea unor lucruri si manifestări umane pornite dintr-o conştiinţă neatârnată ataşamentelor materiale. Atunci nu era viteză, era ritm si puls. Era o copilărie prelungită spre 20 de ani, trăită pentru cei norocoşi, desculţi în vacanţele de vară, intr-un sat ce-şi purta bunicile şezute pe ţol, la poartă, învârtind fusul si puzderia de copii, în ţărână, pe uliţă, jucând pita, purceaua, castel, pituluşul sau raţele si vânătorii. Nu existau prea multe mijloace tehnice de comunicare sau socializare dar oamenii erau mai apropiaţi, se simţeau unii pe alţii, se bucurau unii de alţii, formele aveau fond. Azi, aceste mijloace, ne împing nevăzut sa creăm forme fără fond, să ne trimitem mesaje si să nu ne mai sunăm, să credem că avem prieteni dar să ne simţim singuri. Viteza de azi ne-a făcut sa ne pierdem inocenţa de ieri. Atunci o saramura de melci, săracă în simplitatea ei, îi strângea pe toti la masă, azi o friptură mare desparte pe mulţi.

Ingrediente saramura de melci de apa dulce:

1 kg melci
2 cepe
sare
ciuşca
patrunjel, sare

Preparare:

Se lasă melcii de apa dulce o zi, în apă rece. Aceşti melci se recunosc usor deoarece au un căpăcel ce închide cochilia. Dealtfel, sunt melcii ce predomină în bălţile noastre. Cei ce iubesc pescuitul trebuie sa-i ştie deoarece se întâmplă sa prindă, rar, câte unul la undită. Se recoltează cu mâna din apele puţin adânci, aflandu-se în bălţi şi râuri. În trecut femeile din sat, pentru că, nu ştiu de ce, lor le revenea rolul de a aduce melci de la rau, îi culegeau cu minciogul cu care prindeau şi peşte. Azi nu prea se mai întâlnesc asemenea mincioage şi nici oameni care să ştie să le împletească. Se pun într-o strecurătoare mare sa se scurgă apa bine. Se coc in cochilie, pe o tablă pusă pe flacară. Sunt gata când cochilia capăta puţină culoare de copt (ca un ardei). Lângă ei se coc şi câţiva ardei uscaţi- ciuşti.

Se ia de pe tablă şi se pun intr-o cratiţă cu apă clocotită în care în prealabil s-a pus ceapa tocată şi sare. Se adaugă şi ciuşcă. Se aromează cu verdeaţă.

Sunt convins ca foarte mulţi ar refuza să mănînce aşa ceva. Este treaba lor. Este şi o chestiune de obişnuinţă. Eu cu aceşti melci sunt obişnuit, cu toate că nu am mai mancat de mult, dar am mâncat des în copilărie. Nu sunt aşa obişnuit cu cei de crescătorie ( sau de prin grădină), care, dealtfel, sunt buni şi am mancat de cateva ori în Franţa, dar nu pot spune că mental, m-am obişnuit. Aceştia de baltă, copţi au o aromă deosebită, puternică şi foarte plăcută. In urmă cu 20-25 de ani se mâncau des, vara, in satele dunărene. Azi, cred că se consumă foarte rar.

Era să uit, o parte importantă. Cum credeţi că se mănâncă?… Cu acul de siguranţă. Cel puţin aşa se mâncau atunci. Se înlătură căpacelul cochiliei, se înţeapă melcul cu acul şi se trage din cochilie. Nu are rost să vă ascund faptul că după ce am terminat saramura, a fost imposibil să găsesc un ac de siguranţă în casă. Oare se mai fabrică sau au dispărut odată cu saramura de melci? Am încercat cu scobitoarea şi nu merge. În final am găsit goblenul soţiei şi i-am luat acul şi aşa am mâncat melcii. Din cauza melcilor era să primesc o sapuneala. Când s-au prezentat fetele la domiciliu şi au vazut saramura de melci, m-au acuzat că sunt un egoist care găteşte numai pentru poftele lui excentrice. Ce să le spun? Că am pregătit şi chiftele de scoici? Ce-or avea cu melci mei?

Asta-i saramura de melci, aşa cum am găsit-o şi mâncat-o pe valea Dunării, la Ostroveni.

Să fiţi bine!

Chiftele cu sos de rosii si paste

October 31, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Azi, toţi membri familiei, s-au sindicalizat şi mi-au solicitat imperativ chiftele şi eu, fără pic de ripostă masculină, a trebuit să execut. Tot ce am reuşit să obţin, pentru pofta mea, a fost libertatea de a le adăuga un sos de roşii şi paste. Cam asta se întâmplă când eşti bărbat la coada tigăii într-o casă sub al cărei acoperiş mai sunt şi trei fete. Ajungi sub papuc şi execuţi la cratiţă tot ce ţi se cere. Asa, aşa, ca să fac puţin pe victima, dincolo de plăcerea şi bucuria pe care o găsesc în mânuirea tigăii. La fel cum găsesc gust şi plăcere în chiftelele cu sos de rosii.

Ingrediente necesare chiftele cu sos de rosii:

500 gr. carne amestec vită – porc ( poate fi numai de porc sau numai de vită)
1 ceapă
2 ouă
5-6 căţei de usturoi
2 felii pâine
1 legătură pătrunjel
boia, piper măcinat, sare, ulei pentru prăjit, lapte
făină

Pentru sos:

1 litru suc de roşii sau bulion ( îndoit cu apă)
1 ceapă
piper, sare

Preparare:

Preparăm compoziţia pentru chiftele: amestecăm carnea tocată cu ouăle batute, usturoiul zdrobit, verdeaţa mărunţită, ceapa tocată fin sau dată pe răzătoare (eu am dat-o pe răzatoare), căte un praf de sare, boia (opţional) şi piper. Pâinea o fărâmiţăm şi o inmuiem în lapte. O stoarcem bine şi o amestecăm în compoziţie.

Omogenizăm bine amestecul şi formăm chiftele după cum dorim, rotunde sau turtite, cât palma unui copil mic.

Punem ulei în tigaie şi când s-a încins prăjim chiftele date prin făină, la foc potrivit, cât să prindă crustă, semiprăjite. Chiftele prăjite le punem pe şerveţele pentru degresare, să-şi lase uleiul.

Într-o cratiţa călim cea de-a doua ceapă, tăiată marunt şi stingem călitura cu suc de roşii sau bulion îndoit cu apă. Adăugăm o linguriţă de zahăr care compesează aciditatea roşiilor. Punem câteva boabe de piper şi presărăm cimbru uscat sau, dacă avem, punem o crenguţă de cimbru proaspăt. Lăsăm să bolborosească la foc mic 5 minute şi adăugăm chiftelele la sos. Trebuie calculată cantitatea de sos de roşii astfel incât să acopere toate chiftelele. Chiftelele incet, vor absorbi din sos. Lăsăm chiftele să fiarbă încet, în sos, 30 minute şi oprim focul. Se ornează cu verdeată, pătrunjel sau marar. Îmi place să adaug la sos şi puţină ţelină rasă, dar fetele preferă astfel, aşa ca le-am făcut pe plac.

Asta-i tot. La sos se pot adăuga condimentele preferate. Se mănâncă cu paste, cu piure sau orez. Eu prefer pastele sau piureul de cartofi sau castane lângă chiftele cu sos.

Să fiţi sănătoşi!

Tocanita moldoveneasca. In ulcica de pamant

October 29, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Spune datina noastră ca masa trebuie să stea sub icoane, la răsărit, sa fie acoperită cu faţă de masă alba şi pe masă să fie pâine şi sare, să nu fie goală. Şi o vorbă care străbate atăta amar de vreme, ca să-şi merite numele de datina, nu poate fi decât adevărată. Altfel, de unde Moldova ar fi adus atâtea bunătaţi pe masa românilor dacă nu ar fi avut mulţi, înapoi in vreme, masa sub icoane. Această tocanita moldoveneasca, gătită în vas de pământ căpăcit cu aluat a fost adusă astfel…

Ingrediente reteta de tocanita moldoveneasca :

1 kg muşchi de porc sau viţel
1 kg cartofi
2 cepe
2 morcovi
2 ardei graşi roşii
1 căpăţână usturoi
o ceşcuţă bulion
pătrunjel verde, piper măcinat, foi de dafin, sare, ulei pentru prăjit

Pentru aluat- la fel ca la pâine

o cana faină
1 ou
apă călduţă, sare

Preparare:

1. Ceapa se taie fideluţă şi se căleşte într-o tigaie cu 2 linguri de ulei. Când ceapa devine sticloasă se adaugă carnea tăiată bucaţi potrivite, cât o îmbucătură, să se rumenească puţin. Când s-au călit, punem ceapa şi carnea într-un bol, să aştepte.

2. Cartofii îi curăţăm şi îi tăiem sferturi. Punem, din nou, ulei în tigaie şi prăjim uşor cartofii. Îi lăsăm şi pe aceştia să aştepte, intr-un vas.

3. Tăiem morcovii rondele şi ardeiul gras cubuleţe şi de asemenea, îi călim. Când s-au călit uşor, punem peste ardei şi morcovi ceşcuţa cu bulion, două foi de dafin şi mai lăsăm 5 minute la foc încet.

4. Intr-un vas de pământ cu gura mai mică- vezi foto- (asemănător unei oale de pamânt ci nu cu gura larga ca la cratiţă. Se poate găti şi într-un vas mai mic de Jena) se pun cartofii semiprăjiţi, peste ei carnea cu ceapa călită şi, la final, ultimul strat format din ardei, morcovi şi bulion. Toate se scaldă cu o cană de apă călduţă (ar fi mai bine supă, dacă este) dar care să nu înece şi să depăsescă ultimul strat de ardei şi morcov. Dam un praf de sare.

5. Se pune capac şi se bagă la cuptor, la foc încet, pentru aproape o oră şi jumătate (se verifică dacă a scăzut zeama şi dacă carnea e bine făcută). Intre timp, se curăţă usturoiul şi se taie felii. Se pot pune şi alte condimente- cimbru, boia, maghiran, etc.- după gustul fiecăruia. Când s-a gatit carnea, se scoate ulcica de la cuptor, se ia capacul, se adaugă usturoiul şi piperul măcinat şi se acopera gura vasului cu aluat (gen tortillas) întins cu sucitorul, modelând-ul pe gura vasului. Se introduce din nou la cuptor pentru 5-10minute, pana se rumeneste capacul de aluat (se va mula etanş pe gura vasului).

Se scoate şi se lasă 5 minute. Cănd rupeţi aluatul copt trebuie să fiţi atenţi la aburi deoarece aluatul nu permite vasului să respire. După ce înlăturaţi aluatul, aromaţi tocanita moldovenească cu pătrunjel tocat proaspat.

Dacă aveti posibilitatea, respectiv accesul la un cuptor mai mare şi 4-5 străchini sau ulcele de pământ, puteţi prepara tocăniţa într-un vas roman mai mare şi când este gata formaţi porţii în ulcele de ceramică pe care le acoperiţi cu aluat şi le daţi la cuptor. Fiecare mesean primeşte câte o ulcică acoperită cu aluat rumen pe care se aşează o lipioară caldă sau o turtă rumenita pe plita sau in ceaun. La un restaurant tocanita moldoveneasca, servita astfel, ar fi cu siguranță un succes.

Să fiți bine!

Frigarui de porc. Pinchos Morunos via Spania

October 28, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De ceva timp gătesc mai des cu carne marinată, dat fiind faptul ca prin marinare carnea capătă un plus de gust, frăgezime, savoare si culoare. Este cazul şi acestor frigarui de porc spaniole, pinchos morunos. Tradiţionale în sudul Spaniei, se preparau în vechime de către mauri din carne de vită, miel sau pui. Azi, se prepară foarte mult din carne de porc. O carne este mai gustoasă cu cat este marinată mai bine, adica un timp rezonabil. Este recomandat sa ţii carnea la marinat, in frigider, in pungi sau săcuţi de folie sigilaţi sa nu intre aerul, cca. 24 ore. Nu se ţine carnea in vase metalice. Se poate creşte timpul şi mai mult, de ex. carne marinată 3 zile, in iaurt si condimente, este foarte buna. Nu trebuie sa cauţi prea mult reţete de marinadă şi eventual, doar la inceput, orientativ, pentru ca dupa ce caştigi puţină experienţă ajungi la concluzia că cea mai bună marinada este aceea pe care o faci tu, este pe gustul tău şi iţi place ţie, folosind drept ingrediente aproape orice. Trebuie reţinut doar ca, in genere, se folosesc trei clase mari de ingrediente:
1. Grasimi- uleiuri diverse pentru a da şi pastra suculenţa
2. Acizi – vin, zeama de lămaie, diverse oţeturi – pentru fragezire (ruperea fibrelor din carne), gust şi aromă
3. Condimente – pentru culoare, aromă şi gust.
Asta nu inseamna ca nu poţi marina carnea doar cu cimbru, de exemplu.

Ingrediente reteta de frigarui de porc pinchos morunos:

1 kg ( sau cat aveţi şi doriţi) carne de porc muşchi sau pulpa.
1 lingura boia dulce şi se poate combina şi cu boia iute
o linguriţă de piper negru
o linguriţă cimbru uscat sau o crenguţă, proaspăt
o lingură de oregano
3-4 căţei de usturoi
3 linguri ulei de măsline
zeama de la jumătate de lămaie
sare

Preparare:

Carnea se curăţă de pieliţe şi se taie bucăţi, cubuleţe cu latura de cca 3 cm.

Se amestecă, cu excepţia sării, toate condimentele cu uleiul, zeama de la lămâie şi usturoiul zdrobit. Sarea se pune pe carne, să dea gust, după ce aţi dat jos carnea de pe grătar, regulă valabilă la orice grătar. Tot acest amestec de ingrediente se pune intr-o tigaie, crăticioară, etc. şi se încalzeşte 1 minut (uleiul nu începe să fiarbă ci doar se incălzeşte). Mixul de condimente se schimbă de la zonă la zonă (Andaluzia, Maroc- Nordul Africii), se mai scot sau se mai adaugă.

Se toarnă peste bucaţile de carne şi se frămantă cu mâna, să se ungă bine. Se pun bucăţile într-o pungă sănătoasă, cu tot cu marinadă, se leagă bine punga (să o putem învârtii şi intoarce in frigider la 5-6 ore) şi se lasă la frigider pentru câteva ore sau dacă aveţi răbdare, pentru a doua zi.

După marinare, carnea se înşiră pe beţe (pincho in spaniolă= băţ) şi se pune pe grătar acasă, pe aragaz sau în aer liber, unde le-ar sta mai bine. În vremea lor, maurii, în Andaluzia, preparau frigărui pinchitos pe cărbune mangal. Ca orice altă carne preparată la grătar şi aceste frigarui de porc nu se întorc de mai mult de 4 ori. Se presară la sfârşit sare grunjoasă.

PS. Specific frigarui Pinchos Morunos – sunt fără legume şi cu carne marinată. Se poate şi cu carne de vita, pui sau miel.

Sa fiti bine!

Saramura de Peste. Ardeiata la Mal de Balta

October 26, 2012 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Cine a petrecut un apus de soare, la malul unei balţi, împreună cu prietenii, în jurul unui foc mocnit pe care bolboroseşte încet, într-un ceaun, un borş sau o saramura de peste, cu siguranţă că a gustat din bucuria unor momente, poate, cinstit de sărace culinar dar înălţător de bogate sufleteşte. Dacă aduni câţiva străini, în aer liber, la o saramură de peste şi o mămăligă fierbinte, cu siguranţă că vor pleca prieteni buni, aceasta fiind calitatea intrinsecă a unor preparatelor care, uneori, peste aspectele culinare, leagă oamenii, reaşezând valori umane şi sufleteşti. Saramura asta ce, privind la a ei faţă neprefăcută, zici că-i nescoasă-n lume, te împinge să te lepezi mai mult de tine şi să te îngrijeşti de binele altuia. Cu aşa deschidere şi poftă ne-am îndreptat spre malul apei, către aceeaşi baltă primitoare de ceaun, ce ne-a mai ostoit în trecut pofta, cu un borş de peşte. Ardeiată şi înmiresmată cu ciuşcă coaptă, mare distincţie va primi saramura de peste, o rotundă lucrare culinară al cărei parfum nu îl veţi uita niciodată.

Ingrediente necesare reteta saramura de peste:

peşte de apă dulce, mai mare sau mai mic, de ce fel se nimereşte
ardei gras sau kapia
roşii bine coapte
verdeaţă – pătrunjel
ciuşcă
sare grunjoasă

Preparare saramura de peste:

S-a plecat pe principiul – ce prindem, aia saramurim aşa că am pescuit ceva caras, biban, mârliţe (ştiucă mică) si 2-3 şalăi micuţi.

1. Am eviscerat peştele, am înlaturat măruntaiele, l-am spălat cu apă rece şi i-am dat sare grunjoasă. La peştele copt pe gratar nu se curaţă solzii, astfel acesta nu se va lipi de grătar şi sfărâma. Solzi arşi se curăţă, prin răzuire cu un cuţit, după ce peştele a fost copt. Lăsăm peştele în aşteptare, sa-şi tragă sare şi sa-l ia aerul, aproximativ o oră.

2. Între timp aprindem focul şi pe o tablă coacem 4-5 roşii si 4-5 ardei kapia. Odată copţi, le dam un praf de sare şi îi lăsăm într-un vas acoperit, să se mai răcească. Când s-au răcit, curăţăm de coajă atât roşiile cât si ardeii. Roşiile le pasăm cu o furculiţă iar ardeii îi putem lăsa întregi sau, de asemenea, îi curăţăm de seminţe şi îi mărunţim. Obişnuiesc ca în aer liber să las ardeii întregi, să las o notă de arhaic, dar dacă prepar acasă saramura, procedez la curăţare şi tocare. Depinde de plăcerea fiecăruia. Prin tocare se mai câştigă la gust, datorită valorificării mai bune a sucului din ardeii copţi. Este important atunci când curăţăm ardeii copţi să nu pierdem zeama, sucul ce se acumulează în interiorul lor în timpul coacerii deoarece este valoros pentru aromă şi gust. După ce am pregătit roşiile şi ardeii copţi, le lăsăm într-un vas acoperit, până coacem peştele.

3. Roşiile şi ardeii s-au copt pe tablă, la flacară, aşa că acum pregătim jarul şi grătarul pentru peşte. Punem peştele pe grătar şi în paralel punem, într-un ceaun, apă cu un praf de sare să ajungă la punctul de fierbere şi să dea câteva clocote. Peştele se va coace destul de repede.

Chiar dacă vi se pare mai bine făcut, mai ars, nu vă îngrijoraţi, se curăţă repede cu un cuţit, deoarece arsura este reprezentată de solzi. În saramura preparată cu peşte la grătar, trebuie să regăsim gustul de peşte copt aşa că peştele trebuie bine făcut. Pentru a coace peşte este mai bun un disc (mă refer la discul de tractor folosit la discuit pământul arat şi care a fost transformat în grătar), daca ai, ceea ce nu era cazul la noi, pe baltă. Se controlează mai uşor puterea focului şi implicit temperatura.

4. Ceaunul cu apă fierbinte se ia de pe foc şi în el se pune peştele curăţat de arsură, repejor se pun si roşiile cu ardeii şi se acoperă să se armonizeze totul în mireasmă şi gust. În ceaun trebuie să fie apă cât să acopere peştele, ci nu cum am mai văzut, o cănuţă de apă. Se numeşte saramură pentru că are saramură, adică zeamă.

Cât timp coacem roşiile, ardeii şi peştele, pregătim şi usturoiul, îl curăţăm, îl zdrobim bine şi-l frecăm puţin (ca pe mujdei) cu un praf de sare, să-şi lase şi să-i valorificăm bine sucul şi aroma.

5. Lăsăm ceaunul cu saramura de peste sa se odihnească 5 minute şi să mai scadă fierbinţeala deoarece nu dorim să anulăm contribuţia usturoiului prin opărirea acestuia. Nu este bine pentru saramură, usturoiul trebuie să-l simţim, să fie “viu”. După ce am adăugat şi usturoiul, gustăm sa vedem cum stăm cu sarea (chiar dacă toate ingredientele au avut sare, s-ar putea să mai trebuiască să punem), tocăm o legătură sănătoasă de pătrunjel şi aromăm saramura. Pe jarul ce încă mai fumegă, coacem nişte ciuşti uscate de vreme, mai iuţi sau mai puţin iuţi, după cum ne e pofta şi le adaugăm în ceaun, ca o încununare finală a lucrării noastre. Acoperim şi lăsăm să se împlinească la gust.

Saramura de peste se mănâncă cu mămaligă răsturnată pe cârpător şi tăiată cu aţa. Înainte se bea o ţuică fiartă cu condimente dar şi cu ceva miezuri de nucă, al căror ulei iese la suprafaţă şi dă aromă. Uleiul ăsta de nucă pe langă aroma este şi un bun pansament gastric.

Am stat doua zile la baltă şi cum din bătrâni se spune că atunci când cade bruma, când se culeg gutuile şi când vinul s-a oprit din fiert, este timpul pentru pastramă de oaie, nu am putut să nu ascultăm înaintaşii şi să nu muncim mai mult grătarul.

Astfel că, pe lângă peşte, ne-am mai făcut de lucru cu ceva pastramă de oaie şi cu doi pui tăiaţi jumătăţi, unşi cu ulei, condimente şi ierburi aromatice.

Cred că japonezi au o vorbă, cum că burta plină nu ţine mintea sprintenă. Dacă mai trebuia vreo dovadă în sensul ăsta, ea a venit în momentul în care, după masă, Nea Ion şi amicul Victor s-au preocupat frenetic de şah. Fotografia vorbeşte de la sine de cât de şprinţari erau la mutări şi în strategii.

Şahiştii Papamond.ro — Luptă crancenă la şah

Să fiţi bine!

Pulpa de porc cu cartofi taranesti

October 25, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cartofii taranesti, placuţi de toti gurmanzii, au fost introduşi in circuitul culinar de pe poziţia de solişti – adica se mancau de capul lor, fiind imperecheaţi cu ceva şunculiţa – si cu timpul au ajuns sa joace şi in roluri de acompaniament – adica de insoţitor – pentru a pune în valoare alt personaj culinar, acesta fiind de obicei porcul de pe langa casa romanului şi derivatele lui. Aşa am facut şi eu, am însoţit pulpa de porc cu cartofi taranesti si ca urmare am pregatit reteta mama – cartofi, ceapa si boia, baza de la care imaginaţia poate lucra.

Ingrediente necesare pulpa de porc cu cartofi ţaraneşti:

1, 5 kg pulpa de porc – pentru mai multe guri ce trebuie hranite
1 kg cartofi
2 cepe
1 lingura boia
1 legatura patrunjel
condimente pentru pulpa – sare, boia, piper, cimbru, maghiran, patrunjel, ceapa, usturoi, ulei, vin roşu, ierburi de Provence

Pentru început trebuie să procurăm pulpa…

Pulpa de porc cu cartofi - Taierea porcului — Cand porcul doarme, tragem uşor patura şi…

Pulpa de porc cu cartofi - Taiere porcului — … îi dam cu sare şi îi luam pulpa.

Preparare:

1. Tăiem pulpa de porc felii mai grosuţe de 2,5 cm si le punem într-un vas pentru marinare. Ungem feliile de carne cu 2 linguri de ulei de măsline. Marinada o preparăm din ceapă tocată, 4-5 căţei de usturoi zdrobiti, un pahar mai maricel de vin roşu ( folosesc vin rosu la carne roşie şi vin alb la carne alba), ierburi aromatice de Provence, piper proaspăt măcinat, boia dulce si sare mare, cimbru uscat si maghiran, pătrunjel verde. Uleiul va păstra carnea suculentă, vinul (acidul din vin) va ataca fibra şi o va fragezi iar condimentele vor potenţa gustul. Lăsăm carnea la marinat, peste noapte, pentru a doua zi.

Pulpa de porc marinata pregatita pentru cuptor in vas roman

2. Carnea cu tot cu marinadă o aşezăm într-o tavă sau un vas pentru cuptor (am folosit vasul de pământ, roman), acoperim vasul şi îl introducem la cuptor, la foc încet pentru cca. 1,5 ore astfel încât carnea să se înmoaie, să se frăgezească şi să nu mai opună nici o rezistenţă.

3. Cât timp carnea este la cuptor, cartofii îi spălăm şi îi punem la fiert, fără a le curăţi coaja, în apă cu un praf de sare. După cca 30 minute, când începe să se exfolieze coaja cartofilor, îi scoatem şi îi lăsăm să se răcească. Odată răciţi, le înlăturăm coaja şi îi tăiem cubuleţe.

Cartofi taranesti pregatiti pentru pulpa de porc cu cartofi — Taiem cartofi fierţi …

4. Ceapa o tăiem fideluţa, julien si o punem la călit într-o tigaie cu 3-4 linguri de ulei. Când ceapa este sticloasă, adăugăm o lingură de boia dulce, amestecăm, mai lăsăm 1 minut şi adăugăm şi cubuleţele de cartofi. Dăm un praf de sare după gust şi întoarcem cartofii cu o atitudine grijulie sa nu-i zdrobim prea rău. Mai ţinem tigaia pe foc 5 minute şi oprim. Punem cartofii într-un bol şi ornăm cu pătrunjel tocat. Eu i-am dotat şi cu nişte rondele de praz, ca să nu mă dezmint de origine. Acoperim castronul.

pulpa de porc cu cartofi taranesti — Cartofi ţaraneşti – reţeta mama: cartofi, boia si ceapa – cu verdeaţa

Aşa cum am spus la început, aceşti cartofi fiind însoţiţi de pulpă, am considerat ca nu este cazul sa mai adaug bacon, kaiser sau altă şunculiţă la ei. De asemenea, nu am plusat nici cu condimente, carnea fiind suficient de condimentată. Aceasta este baza pentru cartofii ţărăneşti: ceapă, boia si cartofi. Plecând de la această bază- mamă puteţi pregăti o mare varietate, pentru gusturile fiecăruia: clasica reţetă cu bacon, cu cârnaţi, cu usturoi, cu bulion, cu cimbru şi piper, cu ardei iute şi chiar cu ceva caşcaval.

Împerechem pulpa de porc cu cartofii pe farfurie, scoatem nişte acritură din beci, pivniţa, putină, borcan, bidon, cămară sau de unde o ţinem dosită si mâncăm pe săturate. La această pulpă preparată la cuptor se potriveşte de minune, un hrean ras cu oţet, care să ajute digestia.

Vă doresc sănătate!