peste

Salata de icre de crap

October 28, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Salata de icre cea mai gustoasă este considerată, de cei cu ştate vechi în ale conlucrării cu peştele, cea preparată din icre de ştiucă, urmată îndeaproape de cea din icre de crap. Icrele, atât în ce priveşte păstrarea lor cât şi în ce priveşte prepararea, necesită cunoaşterea unor mici secrete. În caz că avem icre proaspete, pentru a se lega mai bine, este recomandat să fie ţinute la rece, cu sare, minim 24 de ore. Probabil mulţi aţi întâlnit acele icre ţinute la sare, în borcan, de o culoare urâtă, cenuşie. Culoarea cenuşie se datorează faptului că icrele proaspăt recoltate din peşte sunt puse imediat la sare, iar sarea absorbind sângele din icre dă aceea culoare cenuşie. Reţinerea sângelui de către sare face ca gustul salatei de icre să fie afectat negativ.

Icrele se află într-un săculeţ împreună cu vase de sânge al căror rol este să hrănească icrele. În momentul în care s-au scos icrele din peşte, trebuie înlăturate bine toate pieliţele săculeţului în care se află, apoi aşezate pe o sită sau strecurătoare aflată deasupra unui bol. Bolul cu sita cu icre deasupra se bagă la frigider şi se lasă 8-10 ore să se scurgă sângele. După ce s-a scurs sângele se dă sare, cca 10 % şi se pun în borcan, adăugând deasupra un strat protector de ulei. Astfel se pot ţine 5-6 luni în frigider. Treptat, icrele vor căpăta o culoare frumoasă de portocaliu spre roşu. Referitor la preparare, dacă în trecut, miezul de pâine sau grisul, erau folosite numai în caz că se tăiau icrele, pentru a le drege, penuria din perioada comunistă a făcut ca înmulţirea icrelor cu pâine sau gris să devină regulă. Acest obicei de a înmulţi icrele se practică mult şi azi, rămânând oarecum “prins” în reţete. Am preparat salata de icre de crap fără gris, dar cine s-a obişnuit sau preferă prezenţa grisului, îl poate adăuga, că doar se ştie – gusturile nu se discută.

Necesar reteta de salata de icre de crap:

200 gr icre
350-400 ml ulei
2 cepe
1 lămâie
sifon
pentru ornat – capere, măsline, etc

Preparare:

1. Punem icrele într-un vas, adăugăm puţin ulei şi cu o lingură de lemn le frecăm până se desfac, adică încep să se albească. Reţinem deoparte, înainte de a le freca, o lingură cu icre. Pentru a le ajuta să se desfacă mai uşor, în timp ce frecăm cu lingura de lemn, putem ţine vasul deasupra aragazului aprins sau deasupra unui vas cu apă fierbinte, astfel încât să se încălzească încet fundul vasului cu icre.

2. După ce s-au desfăcut şi albit putem lucra cu mixerul pe viteză mică. Adăugăm puţin ulei şi încorporăm bine. Nu punem alt ulei până nu este bine absorbit cel dinainte. Din când în când punem puţin sifon, icrele albindu-se treptat. Chiar dacă devin apoase când punem sifon, adăugând ulei şi mixând capătă din nou fermitate.

3. Această cantitate de icre poate “lua” mai mult ulei dar nu cred că este bine să exagerăm. Dacă doriţi să le înmulţiţi cu gris sau pâine, trebuie reţinut că grisul se fierbe tare şi se răceşte bine, iar miezul de pâine se stoarce bine. La final adăugăm lingura cu icre reţinută la început, ce va întării gustul. Tocăm mărunt ceapa şi o adăugăm la icre împreună cu zeama de la o lămâie. Mie îmi place să le adaug şi mărar tocat, ceea ce am şi făcut.

Ornăm cu măsline, capere, ceapă verde, mărar.

Să fiţi bine!

Paste cu sardine

September 23, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cu toate că în ultimi ani pastele s-au evidenţiat destul de bine în preferinţele nostre, combinaţia de paste cu sardine are mai puţină trecere tocmai datorită acestei asocieri inedite, mai greu acceptabilă mental, ca idee. Tradiţională în Sicilia, unde sardina înoată la ea acasă şi organismul italianului conţine pe lângă cei 70% apă şi 30% făinoase, asocierea asta de paste cu sardine, îmi dau şi eu cu părerea, este o mâncare al cărei gust trebuie cultivat, pentru că din prima s-ar putea să nu meargă la inima ta pofticioasă.

Necesar paste cu sardine:

200 gr spaghete
1 conservă sardine în ulei sau suc de roşii, la alegere
3 roşii coapte bine
1 ceapă
1 legătură pătrunjel proaspăt
6-7 căţei de usturoi românesc
1/2 lămâie
ceva capere sau măsline Kalamata
ulei de măsline
piper, sare, fulgi de ardei

Preparare:

1. Punem pastele la fiert, timp de 7-8 minute, cât să fie al dente. Tăiem ceapa mărunt şi roşiile cubuleţe, usturoiul îl feliem. Într-o tigaie punem 2 linguri de ulei de măsline şi călim puţin ceapa la foc mic, adăugăm roşiile cubuleţe, dăm un praf de sare, unul de piper proaspăt măcinat şi ceva fulgi de ardei. Amestecăm şi lăsăm puţin, 2-3 minute, să le ia căldura şi roşiile să-şi lase sucul. Adăugăm caperele (sau măsline Kalamata) şi usturoiul feliat. După ce au fiert, răsturnăm pastele într-o strecurătoare mare să se scurgă şi apoi le punem în tigaie imediat ce am adăugat usturoiul ( usturoiul de trebuie călit excesiv, e bine să rămână mai viu). Le amestecăm uşor timp de un minut, în tigaia aflată la foc mic, după care oprim focul.

2. Adăugăm imediat pătrunjelul tocat şi sardinele. Amestecăm uşor şi stoarcem jumătate de lămâie.

Aşa cum am spus, combinaţia de peşte cu paste este mai dificil de acceptat dar dacă sunteţi curioşi încercaţi-o şi “reglaţi-o” după cum credeţi că v-ar plăcea. Eu o prefer cu usturoi mult, fulgi de ardei iute şi verdeaţă din abundenţă.

Să fiţi bine!

Pastrav cu cartofi

September 7, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Aflat cu un amic în faţa televizorului, la meciul România-Ungaria, emoţiunea ce ne-a cuprins, ne-a lăsat un gol în stomac, gol ce l-am interpretat ca find nimic altceva decât foame. Aşa că a trebuit să rezolvăm cât de cât rezonabil problema cu ceva de-ale gurii, care să nu ne răpească prea mult timp din faţa televizorului. Ne-am orientat scurt la pastrav cu cartofi, socotind noi că până la pauza meciului va fi gata şi ne vom îndestula. În mod normal nu prea asociez peştele cu cartoful, dar combinaţia s-a dovedit gustoasă. Ar fi fost şi mai bună dacă am fi avut timp să facem şi un mujdei. Dar cu un ochi la meci şi cu unul la tigaie, mai faci şi mici sacrificii, important este să învingă ai noştri.

Necesar reteta pastrav cu cartofi:

3-4 păstrăvi
1 kg cartofi
200 gr branză mai tare, de dat pe răzătoare
ulei de măsline
cimbru, piper, sare mare

Preparare:

1. Eviscerăm peştele, îl curăţăm şi îl spălăm în apă rece. Dăm un praf de sare mare într-o tigaie teflonată o lăsăm să se încingă la foc potrivit şi punem peştele la copt. Dacă tigaia este bună peştele nu se va prinde şi îl întoarcem după circa 8-10 minute. În cca 20 de minute este gata.

2. Spălăm cartofii şi îi punem într-o oală la fiert dar fără ai curăţa de coajă. Când intră furculiţa în ei sunt gata, în cca. 15 minute de fiert. Îi lăsăm să se răcească puţin, să nu ne frigă la degete şi îi curăţim de coajă.

Îi înjumătăţim sau îi tăiem sferturi, funcţie de mărime şi îi punem într-un vas termorezistent sau o tavă. Îi prăfuim cu cimbru, piper şi sare şi îi stropim cu ulei de măsline. Răzuim brânza peste cartofi şi îi dăm la cuptor pentru 10-15 minute.

3. Pregătim un mujdei mai lung sau o combinaţie de zeamă de lămâie, puţin ulei de măsline, usturoi, piper, sare.

Cam atât am mâncat în pauza meciului şi ne-a priit, mai ales că am învins Ungaria cu 3-0.

Să fiţi bine!

Ciorba de peste la haholi. In Delta

August 28, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cred că Hegel spunea că sublimul în estetică este natura dezlănţuită. Natura dezlănţuită ne-a dăruit nouă, românilor, Delta Dunării, un loc viu ce trebuie privit, receptat şi înţeles dincolo de formă. În termeni economici, Delta Dunării ar trebuie să echivaleze pentru România cu a avea aur în bancă, dar din păcate, sublimul în natură şi-a găsit contrarăspuns în lipsa de estetică a mai marilor ultimilor 20 de ani ce au vlăguit şi jefuit Delta. Nu intenţionez să vă ţin prea mult de vorbă pe alte teme aşa că mai bine trec la tema noastră, mult mai atrăgătoare şi plăcută la gust. Să vedem ce mai preparăm de-ale gurii! În urmă cu două săptămâni am fost la Tulcea cu ocazia Turneului International de şah “Memorialul Laszlo Noel” şi bineînţeles că nu am pierdut ocazia să caut sublimul în vestita şi primordiala ciorba de peste preparată de pescarii Deltei. Ciorba de peste prezentată mai jos a fost preparată pe vaporul cu care ne-am plimbat pe canalele Deltei şi tot pe acest mic vapor, ancorând pe un canal, a fost mâncată. Ca o scurtă paranteză, foarte mulţi cunosc că în Deltă locuiesc lipoveni, dar puţini ştiu că mai există un grup etnic provenit din Ucraina şi anume haholii, ce nu au nici o plăcere dacă sunt confundaţi cu lipovenii staropravnici. Haholii au localităţi separate de lipoveni cum ar fi Sfântu Gheorghe, Donavaţu, Letea. Pe lipoveni îi găsim, de exemplu, la Chilia Veche sau Periprava. Multă vreme căsătoriile între cele două etnii au fost evitate. Închid paranteza spunând că ciorba de peste a fost preparată – pentru a surprinde tradiţia locului – sub îndrumarea lui Serghei, aflat la cârma vaporului, hahol cu rădăcină căzăcească.

Necesar reteta ciorba de peste:

peşte mare – ştiucă, somn, crap, caras, plătică – să tot fie vreo 3-4 kg şi varietate mare
2 cepe mari
4 roşii bine coapte
2 morcovi
1 ţelină
1 ardei gras
3 cartofi mari
1 căpăţănă de usturoi
verdeţuri proaspete: tulpini de ţelină, pătrunjel verde, leuştean
oţet, ulei, sare

Pentru mujdei:

2-3 polonice de ciorbă
100 gr de smântână
oţet, ulei
1 ardei iute – opţional, dacă nu vă prieşte
1-2 căpăţâni de usturoi (depinde cât de tare îl vreţi)

Preparare:

1. Tocăm mărunt toate legumele, să fiarbă repede, cu excepţia cartofilor pe care îi tăiem sferturi, să nu se sfarme prea repede la fierbere. Le punem pe toate la fiert şi după ce s-au înmuiat- 20-25 de minute- gustăm şi o potrivim de sare, oţet şi o lingură de ulei. Îi dăm sarea şi oţetul acum pentru a beneficia şi peştele, ce urmează să-l punem în oală, de aportul lor.

2. Adăugăm peştele tăiat bucăţi mai mari şi îl lăsăm să fiarbă încet 20 de minute. Peştele trebuie să fie foarte proaspăt şi nu excesiv de curăţat şi spălat. Am mai scris despre curăţarea peştelui la borsul pescăresc.

3. După ce a fiert peştele îl scoatem încet, să nu se sfarme, cu o paletă, pe un platou mare. Tot acum scoatem şi cartofii fierţi.

Presărăm pătrunjel proaspăt tocat peste peşte.

Ciorba rămasă o gustăm şi dacă este cazul îi mai dăm sare (peştele îşi va lua sare din ciorbă) sau oţet. Tocăm verziturile – frunze de ţelină, pătrunjel şi obligatoriu leuştean- şi le punem în ciorba fierbinte. Oprim focul, acoperim oala şi o lăsăm 10 minute să se aromeze.

4. Înainte de a adăuga verdeaţa la ciorbă, într-un bol punem 2 polonice de zeamă. Frecăm usturoiul cu puţin ulei şi sare şi îl adăugăm în bol. Punem şi smântâna, ardeiul iute tocat şi oţet după gust, formând astfel mujdeiul cu care vom mânca peştele.

5. Se mănâncă mai întâi peştele fiert şi cartofii cu mujdei şi apoi se trece la ciorba fierbinte, mâncată cu ardei iute.

Înainte de orice, pentru a se pregăti trupul şi stârnii apetitul, se bea un păhărel de palincă, votcă sau o ţuică de prună.

Nu vă pot descrie în cuvinte cum este acest peşte, mâncat cu mujdei uşor acrişor. Este un fel de apogeu, moment de huzur pentru iubitorii de peşte.

Seara, la apus soarelui, după ce am mai trecut printr-o rundă de peşte prăjit, ne-am luat la revedere de la haholul nostru şi ne-am întors în Tulcea.

… şi de la Tulcea, peste câteva zile, ne-am luat zborul spre Craiova, cu fotografii pentru iubitorii de peşte şi de mâncare bună.

Să fiţi bine!

File de Peste cu Sos de Rosii Aromat

July 3, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Aceasta este o reţetă simplă, cu ingrediente la îndemână, foarte gustoasă şi pentru care garantez că se va mânca cu mare poftă şi plăcere. Se prepară cu file de peste oceanic dar şi de peşte de apă dulce atâta timp cât nu are oase, în special peşte cu carne albă, răpitor. Cu toate că peştele, în genere, cere puţin vin alb şi lămâie, în caz că nu le agreaţi, reţeta este foarte delicioasă şi fără.

Necesar file de peste cu sos:

1-2 bucaţi file de peste, cca. 400 – 500 gr
3 ardei graşi
7-8 roşii
1 căpăţână usturoi
pătrunjel verde
sare, boia, piper, ulei
1 păhărel de vin alb – opţional
coajă de lămâie – opţional

Preparare:

1. Tamponăm fileul de peşte -am preparat pangasius – cu un prosop de bucătărie să nu fie excesiv de umed, presărăm sare şi piper pe file şi îl prăjim câte 2 minute pe fiecare faţă, într-o tigaie încinsă. După prăjire îl scoatem pe o farfurie.

2. Tăiem ardeiul gras julien şi îl călim sumar în tigaia încinsă. După 2 minute, adăugăm fulgi de chili sau o linguriţă de boia dulce sau iute, după preferinţă. Amestecăm şi mai lăsăm un minut să se călească.

3. Tăiem roşiile cubuleţe mărunte. Nu este obligatorie a fi decojite înainte dar cine preferă astfel, o poate face. Se adaugă roşiile peste ardei, în tigaie. Se pune un păhărel de vin alb şi se rade puţină coajă de lămâie, numai partea galbenă. Se amestecă şi se lasă să fiarbă încet 15 minute până mai scade. Dacă doriţi un sos mai gros lăsăţi să fiarbă mai mult.

4. Se curăţă căpăţâna de usturoi românesc – mai puţin iute – şi se dă la presa de usturoi sau pe răzătoare. Folosiţi o cantitate de usturoi după cum mâncaţi de usturoiat. Frecăm acest usturoi cu puţin ulei de măsline şi un praf de sare. Când sosul a scăzut, după cum ne place, adăugăm usturoiul şi amestecăm. Dăm un praf de piper proaspăt măcinat. Gustăm şi potrivim de sare. Oprim focul.

5. Rupem cu mâna fileul de peste în bucăţi şi le aşezăm pe sos. Ornăm cu pătrunjel proaspăt.

Să fiţi bine!

Rosioara cu mamaliga geandra

February 13, 2013 by Ovidiu Slavulete 4 Comments

Da, ştiu că are oase şi că nu este vreun peşte de soi. Ştiu, de asemenea, că nu se compară cu un file îndestulător. Dar nu se compară, chiar dacă se înscriu sub genericul peşte şi pentru faptul că una-i una şi alta-i alta. Cei ce iubesc malul bălţii şi orice coadă de peşte ştiu ce vreau să spun, ştiu ce înseamnă atracţia dintre pescar şi peşte, vechea legătură dintre pradă şi prădător. Într-un fel se cunosc, se simt, se leagă oamenii între ei în jurul unui platou mare cu roşioară, caras, plătică, obleţi sau bibani, însoţiţi cu mămaligă aburindă şi cu vin roşu spumegând şi alt fel de gastronomie se plămădeşte din peşti mari, fără oase sau fileuri consistente. Sunt registre de lucru diferite. Am observat, parcurgând informaţie culinară că în delicatul Occident începe să crească încet dar sigur cota gastronomică a polentei, respectiv mămăliga noastră cunoscută sub numele italian polenta, crescând diversitatea reţetelor prin adăugarea de către vesticii a tot felul de ingrediente mămăligii clasice. Astfel, mi-am amintit de geandra o veche variantă românească a mămăligii ce presupunea adăugarea şi altor ingrediente în mămăligă, ingrediente ce o puteau transforma într-o mâncare cu personalitate, într-un preparat dulce sau condimentat. Oarecum uitată, geandra românească trebuie readusă în atenţie şi sunt convins că ar avea succes deplin la gurmanzi. Aşa am ajuns să împletesc o plăcere de pescar împăcat cu balta cu o tradiţie aproape intrată în adormire: rosioara cu mamaliga geandra.

Ingrediente necesare rosioara cu mamaliga geandra:

1 kg peşte roşioară sau, după pofta fiecăruia, oricare alt peşte cu sau fară oase
2 ardei kapia
3-4 căţei de usturoi
ulei, sare

Preparare:

Se curăţă peştele de solzi şi se eviscerează. Se crestează pe lăţime, până la os, tăieturi dese pe întreaga lungime a peştelui. Această metodă se poate aplica la roşioară, cum este cazul de faţă, la caras, plătică sau alt peşte autohton cu oase. Aceste tăieturi ajută ca, în timpul prăjirii, uleiul încins să pătrundă la oasele mici şi să le coacă, topească.

Înainte de a-l cresta i-am dat un praf de sare şi l-am lăsat căteva ore să se odihnească, să piardă apă, să se zvânte aşa cum se spune popular. Operaţiunea asta de zvântare permite ca peştele să poată fi prăjit fără să mai fie necesară tăvălirea lui prin făină sau mălai. Dacă nu-i lăsa-ţi timp să piardă umezeala este obligatoriu tăvălirea peştelui prin făină sau mălai, astfel se va destrăma la prăjire. Încingem ulei într-o tigaie şi prăjim bine peşti pe ambele părţi.

Coacem ardeii kapia şi îi curăţăm de coajă. Îi tocăm mărunt şi îi punem într-un bol. Curăţăm usturoiul, îl zdrobim şi îl punem peste ardei în acelaşi bol. Adăugăm o picătură de ulei, puţină sare şi frecăm ardeiul şi usturoiul până se omogenizează şi aproape devin pastă.

Într-un ceaun facem o mămăligă moale, cremoasă, bine amestecată în care raportul mălai/apă este de 1/4 sau chiar 1/5.

Când a devenit cremoasă şi aproape de final adăugăm ardeiul cu usturoi, amestecăm bine să se omogenizeze şi oprim focul. Pe măsură ce se răceşte se va mai întării. Este bună atât caldă cât şi rece.

Cremozitatea unei mămăligi este dată de gelatinizarea amidonului din cereală, proces ce depinde de cantitatea de apă, timpul de fierbere şi amestecatul viguros. Geandra este o mămăligă mai moale, cremoasă în care se adăuga pe lângă mălai şi alte ingrediente: lapte, brânză, unt, sau ardei, usturoi, ceapă, ciuperci, cartofi şi ce își mai permitea ţăranul nostru. Era o mâncare a satului românesc care se putea întâlni personalizată de la bordei la bordei. Aşa cum multe mâncăruri au apărut ca soluție improvizată, din necesitate, unele deveniind foarte cunoscute – de ex. pizza margherita (şi pizza în general), numită aşa după regina Margherita, care iniţial era preparată, din cauza sărăciei, din roşii sau untură întinsă pe aluat – şi geandra noastră poate fi reevaluată şi introdusă în diverse combinaţii culinare, cu atât mai mult că este gustoasă, săţioasă şi sănătoasă.

Să fiţi sănătoşi!