Retete ieftine

Oua dichisite

June 4, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum putem creşte atractivitatea unor ouă şi cum le putem scoate din banalul obişnuinţei? O să încercăm să le upgradăm, să le revizuim puţin, pe ici pe colo, în locurile esenţiale cum ar spune Farfuridi. Să le dăm puţină culoare, să le însoţim cu o legumă sau două şi să le aromăm cu verzituri. Să le ferchezuim cu nişte perle de ienibahar şi coriandru şi să le scoatem în lume ca pe oua dichisite.

Necesar oua dichisite:

4 ouă
1 ardei gras
2 roşii
1 ceapă
2 căţei de usturoi
1 ardei iute – opţional
2 fire de ceapă verde
1/2 legătură de pătrunjel verde, busuioc proaspăt
piper, coriandru, ienibahar, sare
ulei

Preparare:

1. Curăţăm ceapa şi o tăiem cubuleţe. O călim 2 minute în tigaia încinsă, cu 2 linguri de ulei şi cu ceva boabe de coriandru şi ienibahar zdrobite. Condimentele dau mai multă aromă dacă sunt prăjite. Punem căţeii de usturoi mărunţiţi împreună cu ardeiul gras tăiat cubuleţe şi mai călim 1 minut. Dacă preferaţi puţină iuţeală, tot acum se pune şi ardeiul iute mărunţit. Eu nu am pus decât ardei gras galben, autohton – asta s-a găsit în frigider-, dar ar arăta mai vesel, mai bogat şi cu o combinaţie de ardei gras roşu şi verde. De asemenea, folosesc des ciuşcă uscată sau raci olteneşti (ardei uscat) – precursori pentru boia – pe care îi toc din cuţit şi îi adaug în mâncăruri, pentru gust şi culoare. Nu mă pot lipsi de ciuşcă şi o mănânc zilnic la orice fel de mâncare, că e ciorbă, tocană, orez, etc. Fie zdrobesc ciuşca în mojar, fie o toc din cuţit sau o coc pe flacără, este nelipsită. Din ardeii aştia uscaţi, măcinaţi cu maşina de măcinat cafea, iese o boia excelentă. Oricum nu se compară calitativ cu boiaua din plicurile din comerţ care seamănă mai degrabă cu un praf de căramidă.

2. Tăiem roşiile cubuleţe, mai măricele şi le punem în tigaie. Amestecăm şi ţinem 2 minute pe foc mic, să-şi lase roşiile sucul dar să nu se fărâmiţeze prea mult.

3. Cu spatula de lemn facem 4 lăcaşuri, 4 cuiburi în călitură şi punem ouăle exact în aceste locuri. Punem un capac pe tigaie astfel încât aburul rezultat să se întoarcă peste ouă şi să le gătească. Foarte repede, în 2 minute ouăle sunt gata şi oprim focul.

4. Dăm un praf de sare şi ceva piper proaspăt măcinat. Tăiem ceapa verde rondele şi ornăm ouăle. La fel procedăm şi cu pătrunjelul sau orice altă verdeaţă preferăm. Aromăm şi cu ceva frunze de busuioc proaspăt.

Toată treaba asta durează, cu tot cu tăiatul legumelor, un sfert de oră. Într-un timp scurt avem o tigaie tare atrăgătoare cu nişte oua dichisite, pline de culoare şi gust.

Să fiţi bine!

Orez cu carnati si afumatura

May 29, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cred că am mai spus că devin pătimaş în preajma cârnaţilor proaspeţi, aromaţi şi condimentaţi şi din reflex mâna găseşte tigaia pentru a împlini menirea şi a da un rost cârnaţilor. Când ai de partea ta cârnaţii şi ca bonus ceva afumătură, nu este cazul să complici prea mult căutările pentru a le găsii o partidă bună, pentru că au calitatea de a fi obedienţi oricărei combinaţii. Orez cu carnati si afumatura este împlinirea pe care şi-au găsit-o azi şi nu s-au dezminţit în aportul de savoare şi gust.

Necesar orez cu carnati si afumatura:

500 gr cârnaţi proaspeţi în maţ de oaie, de la măcelărie
200-300 gr şunculiţă afumată
1 cană orez – cca. 200 gr
1 ceapă
1 ardei gras roşu
1 morcov
2 fire usturoi verde
1 cubuleţ de unt – 20-30 gr
pătrunjel verde
piper, sare
2 canii supă de pui sau legume sau apă
ardei iute – opţional

Preparare:

1. Într-o oală potrivită punem 2 căni de supă de pui sau legume, o cană orez şi o punem pe foc. Dacă nu avem supă punem apă. Obişnuiesc, când fac supă, să pun în 2-3 jumătăţi, să bag sticlele în ladă şi să le valorific când prepar orez. Dăm un praf de orez şi unul de sare şi lăsăm să fiarbă 2-3 minute. Amestecăm să nu se prindă orezul de fundul oalei. Luăm oala de pe foc şi o acoperim cu o farfurie mai mare, să poată lucra fiertura şi aburul pentru a umfla orezul. În aproximativ 15 minute orezul va fi umflat. Normal două măsuri de apă la una de orez trebuie să fie de ajuns pentru a umfla orezul, făra al face terci. Dacă, totuşi, textura orezului nu este mulţumitoare, mai adăugăm puţină apă fierbinte. La final, după ce orezul este umflat, punem cubul de unt şi amestecăm.

2. Tăiem cârnaţii înbucături, feliem afumătura şi într-o tigaie încinsă, cu o lingură ulei, le rumenim. Tigaia trebuie să fie mai mare şi suficient de înaltă pentru că, în final, în ea se vor aduna toate. Punem, pentru început, cârnaţii, pentru că necesită un timp mai lung de prăjire şi mai apoi afumătura. Nu trebuie mai mult ulei, pentru că vor lăsa cârnaţi şi şunca grăsime şi nu trebuie înecaţi în ulei. Dacă doriţi, pentru aromă mai pregnantă, se poate pune în tigaie o crenguţă rozmarin, cimbru sau oregano. Scoatem într-un bol cârnaţii şi şunca şi trecem mai departe.

3. Tăiem morcovul, ardeiul, ceapa julienne – adică felii subţiri-, tocăm usturoiul verde şi ardeiul iute – dacă doriţi iute- şi le călim sumar în tigaie, astfel încât să râmână al dente. La călirea legumelor vom folosi din sucurile şi grăsimea rămase după prăjirea cârnaţilor şi suncii pentru că este păcat să pierdem acel gust. Dacă considerăm că este prea multă grăsime mai înlăturăm.

4. După ce căldura a învăluit legumele 2 minute, punem orezul umflat şi amestecăm cu o spatula de lemn 1-2 minute să se armonizeze toate.

5. Punem cârnaţii şi afumătura şi ornăm cu pătrunjel proaspăt.

Să fiţi bine!

Lapte de pasare. Ile flottante

May 23, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Cunoscut la noi şi dacă nu mă înşel în Balcani, drept lapte de pasare acest desert este de provenienţă franceză şi se numeşte ile flottante – insula plutitoare sau oeufs a la neige – oua în zăpadă. Este unul din deserturile favorite ale francezilor şi este atribuit ca fiind creaţia lui Marie-Antoine Careme, celebrul bucătar din perioada Napoleon Bonaparte, ce a pus bazele haute cuisine. Indiferent de ingredientele ce-l orneză- migdale, alune, caramel, biscuiţi, gem şi indiferent că i se spune lapte de pasare, ile flottante sau oeufs a la neige acest desert are la bază o bezea ce pluteşte pe crema anglaise.

Necesar lapte de pasare:

1 litru lapte
4 oua
200 gr zahăr
1 pastaie vanilie, esenţă vanilie sau zahăr vanilat
sare
migdale sau alune, pentru ornat

Preparare:

Preparăm bezeaua:

1. Separăm albuşul de gălbenuş la cele patru ouă. Bătem albuşul cu puţină sare (cât iei între trei degete), cu 100 gr zahăr şi cu un plic zahăr vanilat până se întăreşte şi devine lucios. Este gata când, întorcând vasul cu fundul în sus, bezeaua nu cade.

2. Punem laptele la fiert şi când începe fierberea se dă focul mai mic şi se pune pe rând câte o lingură de bezea. Se fierbe câte 1 minut pe fiecare parte. Dacă mărimea vasului cu lapte permite, se pun mai multe bezele la fiert dar nu înghesuite, pentru că îşi vor mării volumul. Nu se lasă mai mult la fiert pentru că apare o reacţie inversă şi se vor strânge, se vor micşora. Pe măsură ce se fierb se scot şi se pun pe un platou, pe un şerveţel ce va absorbi laptele în exces.

Preparăm crema anglaise:

1. Punem apă într-o oală, mai largă în gură şi o punem la fiert. Vasul în care am fiert laptele şi bezelele trebuie să încapă cu fundul în această oală sau vas mai mare cu apă fiartă. Îl vom folosi ceva mai târziu să îngroşăm crema dar să avem apa adusă la fierbere.

2. Se freacă gălbenuşurile cu cealată 100 gr de zahăr până se topeşte zahărul. Se adaugă zahăr vanilat, esenţă de vanilie sau seminţele de la o pastaie de vanilie. Laptele fiert, încă fierbinte, se strecoară pentru a se înlătura resturile de albuş. Se pune puţin peste gălbenuşurile cu zahăr pentru a le ridica temperatura şi a evita brânzirea acestora. Se amestecă şi se repetă operaţiunea cu încă un polonic de lapte. Când temperatura amestecului a crescut, se toarnă tot în vasul cu lapte. Tehnica este similara liezon-ului cu care dregem ciorba. Nu are rost să folosim făina sau amidonul pentru îngroşare ci, chiar dacă durează câteva minute mai mult, îngroşăm crema la bain marie. Este cea mai sigură metodă pentru a înlătura riscul brânzirii şi evităm făina sau amidonul. În oala cu apă aflată în fierbere punem vasul cu amestec de lapte şi gălbenuşuri astfel încât aburul şi apa în fierbere “să bată” în fundul acestui vas. Amestecăm încet, permanent, în vasul cu amestec şi treptat, sub influenţa căldurii, crema începe să capete consistenţă. Este gata când scoţând lingura din cremă şi trăgând o linie cu degetul pe ea, urma lăsată de deget în crema de pe lingură, se menţine. Chiar dacă aparent crema poate părea subţire, prin răcire, consistenţa ei creşte. Crema se poate prepara şi punând direct laptele cu gălbenuşuri pe foc mic dar este mai riscant d.p.d.v al brânzirii.

3. Se pune crema în boluri şi se pune câte o bezea pe cremă, în fiecare bol. Se pot pune şi toate bezele într-un vas şi se toarnă crema peste ele, asta dacă nu prea ne interesează aspectul. Ornăm cu migdale, alune, zahăr caramelizat sau orice altceva se potriveşte cu pofta noastră. Se lasă să se răcească.

Cea de-a doua combinaţie – cea cu crema roză -, iese din cadrul reţetei clasice şi este o idee ce mi-a venit pe moment şi am pus-o, spre încercare, în practică. Am preparat o spumă de căpşune şi am aşezat insulele de bezea peste această spumă. Spuma se prepară repede şi este foarte simplă, agreabilă şi răcoritoare. Eu o pregătesc, în perioada căpşunilor, pentru fete şi se mănâncă “de una singură”, adică nu necesită nici o combinaţie. Totuşi, spuma asta se pretează foarte bine la a deveni parte în alte dulcegării, după plăcere şi imaginaţie.

Practic, se înjumătăţesc căpşunele, se pun într-un vas şi se adaugă zahăr după cât de dulce dorim rezultatul. Se pun 1-2 albuşuri de ou şi eventual vreo aromă, dacă nu ne este suficientă cea de căpşune şi se bat cu mixerul până se fac spumă. Este foarte bună rece.

P.S. Cantitatea de zahăr este orientativă şi se poate schimba funcţie de cât de dulce doriţi rezultatul.

Să fiţi bine!

Tocana campeneasca

May 16, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Tocana campeneasca este mâncare văratică ce se prepară în baza carni de porc şi cu aportul legumelor ce sunt, la momentul poftei, în rod în grădina gospodarului sudist. Legumele pot fi multe sau puţine şi foarte variate aşa că nu avem vreo obligaţie anume de o paleta fixă de ingrediente. Dacă avem vreo obligaţie, aceasta este faţă de carne ce trebuie bine preparată astfel încât fragezimea să fie de necontestat.

Necesar tocana campeneasca:

500 gr carne porc
1 fir praz
1 ceapă
3 căţei de usturoi
1 morcov
3 ardei graşi diverse culori
1 dovlecel
2 cartofi
200 ml bulion
1 legătură pătrunjel
piper, sare, ulei

Preparare:

1. Tăiem carnea bucaţi şi o călim într-o cratiţă, în 2-3 linguri de ulei. Când şi-a schimbat culoarea stingem cu o cană de apă călduţă, cât să acopere carnea, punem capac la cratiţă şi lăsăm să fiarbă încet până se înmoaie carnea. Când apa se evaporă şi începe procesul de rumenire, adăugăm prazul, ceapa şi morcovul mărunţite. Amestecăm şi lăsăm 3-4 minute să se călească.

2. Adăugăm bulionul şi încă o ceaşcă cu apă călduţă ( sau supă de carne dacă aveţi).

Tocăm bucăţi mai mari, cartofii, ardeii şi dovlecelul şi le punem în cratiţă. Dăm un praf de sare, piper proaspăt măcinat şi cățeii de usturoi feliaţi. Amestecăm şi lăsăm să dea câteva clocote.

3. Băgăm cratiţa la cuptor să scadă, 25-30 minute. La final ornăm cu pătrunjel proaspăt.

Să fiţi bine!

Gogosi. De pofta si de dor

May 11, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Oricât ar fi de cotidiană reţeta şi indiferent cât de fără secrete ar fi preparatul, din când în când ne cuprinde pofta şi dorul de gogosi. Rotundă şi umflată, împletită, încovrigată, cu vanilie, rom sau alte arome, cu zahăr pudră, cu ciocolată sau topping de fructe, gogoaşa ne bucură şi ne atrage periodic şi pentru faptul că vine cu un bagaj emoţional legat de copilărie şi ale ei bucurii inocente.

Necesar gogosi:

1 kg făina ( pentru două platouri cu gogoşi)
1 cub drojdie
500 ml lapte
100 gr unt
2 ouă
5 linguri zahar
2 plicuri zahar vanilat
esenţă rom
1 vârf cuţit sare
ulei pentru prăjit

Preparare:

1. Se dizolvă drojdia într-un bol în care am pus un pahar de lapte călduţ, un pumn de faină şi zahărul, inclusiv cele două plicuri de zahăr vanilat. Se lasă 10 -15 minute să se umfle, semn ca drojdia devine activă.

2. Într-un vas mai mare punem făina şi adăugăm maiaua, 4 ouă, 100 gr unt topit, sarea şi esenţa. Punem treptat restul laptelui, amestecăm şi frământăm până obţinem un aluat. Îl acoperim şi îl lăsăm o oră, la loc călduţ, să crească. Practic, punem vasul pe aragaz lângă un ochi aprins. Pentru a creşte mai repede şi mai bine acoperim vasul cu o pungă ce permite acumularea căldurii.

3. Când s-a umflat îl scoatem pe masa pe care presărăm o mână de făină. Întindem aluatul cu sucitorul şi formăm o foaie de cca 1 cm grosime. Dacă nu avem loc împărţim aluatul în bile şi facem, pe rând, mai multe foi.

4. Cu un pahar, a cărui gură o trecem în prealabil prin făină, decupăm gogoşile. Putem face şi alte forme după cum ne place – de ex am făcut inele aşa le preferă şi le mănâncă mai bine copii. Lăsăm gogoşile încă 30 minute pe masă să mai crească.

5. Încingem cca. o jumătate de ulei într-un ceaun sau tigaie adâncă şi punem gogoşile pe rând, câte 4-5-6 bucăţi, să se rumenească pe ambele părţi.

6. Pe măsură ce se rumenesc, scoatem gogoşile pe o farfurie şi le punem pe un şerveţel de hârtie, pentru a înlătura excesul de ulei.

7. Se presară peste gogosi zahăr pudră aromat cu diverse arome – vanilie, scorţişoară, etc.

Să fiţi bine!

Mancare de gogonele murate

May 8, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Această mancare de gogonele murate este specifică primăverilor din sudul însorit al ţării şi se mănâncă îndeosebi după ce porcul s-a terminat şi postul Paştelui îşi intră în drepturi. Se prepară din ultimele gogonele rămase în beci şi care, să nu le prindă căldura verii, işi găsesc obştescul sfârşit prin cratiţe şi tigăi. Găteală foarte simplă, asemănătoare mult mai cunoscutei surate de castraveţi muraţi, nu ştiu în ce măsură se mai mănâncă azi, dar măcar din dambla patriotardă sau poate chiar din dor de vatră, ar trebui încercată într-o zi, cu mai puţină carne în planificare. Şi obligatoriu cu mămăligă caldă.

Necesar mancare de gogonele murate:

7-8 gogonele ( pentru două persoane)
1 ceapă
3-4 căţei de usturoi
un pahar bulion – 200-250 ml
1 legătură mărar
piper, sare
ulei

Preparare:

1. Se taie gogonele în sferturi iar dacă sunt micuţe în jumătaţi. Se pun la fiert în mai multă apă rece să-şi mai piardă din acreală şi sărătură. Se fierb 30 -45 minute.

2. Se curăţă ceapa, se toacă şi se căleşte în două linguri de ulei, într-o tigaie încinsă, timp de 3 minute. Se mărunţeşte usturoiul din cuţit şi se adaugă peste ceapă. Se amestecă şi se mai căleşte 1 minut.

3. Se stinge călitura cu bulionul şi se piperează. Se lasă să dea căteva clocote, la foc mic.

4. Se adaugă gogonelele fierte peste sos şi se mai lasă 2-3 minute la foc mic. Se gustă şi se potriveşte de sare dacă este cazul şi gogonelele nu au venit cu sare.

5. Se toacă mărunt mărarul şi se aromeză mâncarea.

Asta-i tot. Se mănâncă cu mămăligă caldă. Există şi varianta de preparare când gogonelele sunt prăjite – fără a fi fierte – cca. 20 de minute înainte de a adăuga celelalte ingrediente.

Să fiţi bine!