Retete ieftine

Tocanita de Ardei si Rosii – Lecso Fara Carne

August 27, 2016 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Această tocanita de ardei şi roşii este o mâncare tradiţională în Cehia, Slovacia (lečo), Germania (Letscho) sau Polonia ( leczo), dar mai ales în Ungaria unde există o mare varietate de reţete şi este foarte populară. Recomandările spun că cel mai bun lecso se prepară în perioada august-octombrie când ardeiul este la maturitate şi roşiile de câmp au cel mai bun gust. Toate reţetele de tocanita de ardei se bazează pe combinaţia de ardei, roşii şi ceapă la care se adaugă diverse condimente şi uneori usturoi. Se spune că cea mai bună tocană de ardei se face cu untură din slănină afumată, untură în care se rumeneşte bine ceapa. Unele reţete sunt cu carne sau cârnaţi, altele cu orez sau cartofi, iar altele se prepară cu roşii verzi – plătăgele. Este foarte gustoasă şi poate fi mâncată simplu, cu pâine albă sau drept garnitură la diverse fripturi sau la peşte. Lecso sau tocanita de ardei pote fi uşor conservată la borcan, pentru cămară, pentru a fi consumată peste iarnă.

Ingrediente necesare tocanita de ardei – lecso:

1 kg ardei gras, kapia – diverse culori
2 cepe mari
3-4 roşii cărnoase şi bine coapte
2-3 ardei coarnă-bulgăreşti, uşor iuţi (opţional, dacă mâncaţi sau nu, puţin iute)
3-4 căţei de usturoi
sare, piper, boia
ulei de floarea soarelui sau untură

Curăţăm ceapa şi o tăiem julien. Încingem 2-3 linguri de ulei într-o tigaie mai încăpătoare şi călim ceapa cu un praf de sare. Ardeiul îl curăţăm de seminţe şi de vinişoare şi îl tăiem fideţuţă, nu foarte mic. După ce s-a călit ceapa, adăugăm ardeiul tăiat. Pentru că îmi place puţin iute, cât să pişte oleacă la limbă, am adăugat şi 2 ardei bulgăreşti uşor iuţi. Amestecăm şi lăsăm la foc potrivit cca 10 minute să se înmoaie cât de cât ardeiul, să-l ia bine înfierbinţeala şi să-şi lase gustul.

Condimentăm bogat cu piper şi două linguriţe de boia şi aromăm cu căţeii de usturoi mărunţiţi din cuţit. Cât timp se perpeleşte ardeiul, încălzim apă într-un vas, crestăm roşiile, le scufundăm în apă fierbinte şi apoi le înlăturăm coaja. Adăugăm roşiile tăiate cuburi sau felii micuţe şi omogenizăm bine. Lăsăm să bolborosească uşor în zeama lăsată de roşii timp de 10-15 minute până se înmoaie bine ardeiul. Dacă roşiile nu dau suficient suc, ajutam tocana cu o ceşcuţă de apă (nu va afecta cu nimic gustul). Nu lăsăm tocana în singurătate şi mestecăm destul de des în tigaie. Odată gatit ardeiul putem lasa sosul să scadă mai mult sau mai puţin, după cum preferăm. Gustăm de două-trei ori să verificăm dacă suntem pe calea cea bună. Potrivim de sare, după gust, la final, după ce sosul a scăzut.

Tocanita de ardei este bună, fie caldă fie rece, cu pâine albă, sau drept garnitură la friptură. De asemenea, poate fi servită alături de paste sau orez. Lecso poate fi pus în borcane şi sterilizat clasic, prin fierbere, caz în care poate fi pastrat în cămara fară a necesita neapărat temperaturi prea scăzute. La gust, tocanita de ardei se poate încadra în gama zacustelor, drept pentru care trebuie laudată şi mai ales mâncată. Drept condiment suplimentar poate fi încercat cu succes cimbrul, foaia de dafin sau piperul boabe iar ca aromă, cred că busuiocul ar fi bine primit. Cârnaţii mai de soi, rătăciţi în tocaniţă, pot umple de dorinţă gurmanzii. Boiaua sau paprika să fie obligatoriu de calitate ci nu praf de cărămidă, fără gust, cum se mai găseşte în plicurile din comerţul autohton.

Să fiţi bine!

Fasole Verde cu Rosii. Bogat Aromata cu Marar

August 25, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cred că mâncarea de fasole verde cu rosii este cea mai simplă şi rapidă modalitatea de a fructifica fasolea verde fără a pierde nimic din bucuria gustului oferită de acestă legumă. Această potrivită asociere de fasole verde si rosii este una din preferatele mele în special primăvara, atunci când fasolea verde apare în pieţe, şi toamna, la a doua recoltă a grădinarilor. Anul acesta, nu am apelat la grădinari sau supermarket, deoarece am avut plantată, pe ogorul familie, atât tradiţionala fasole oloagă, cât şi o fasole verde cu teci lungi, adică deloc oloagă. Aceste teci lungi au participat la mâncarea mea de fasole verde cu rosii. Deşi am mai mâncat felul asta de fasole pastai, este prima dată când o am din grădina familiei, drept pentru care vă pot spune (pentru cei care au posibilitatea să planteze) că este foarte productivă, face flori şi teci până toamna târziu şi are mania căţăratului peste tot. Ca gust, această fasole verde lungă mi se pare ceva mai dulce şi mai fragedă, şi nu prea face aţe.

Ingrediente necesare fasole verde cu rosii:

500 gr fasole verde
3 roşii bine coapte (sau bulion sau roşii cuburi la conservă)
1 ceapă
4-5 căţei de usturoi
1 legătură mărar
1 legătură mică pătrunjel
sare, piper
ulei

Spălăm fasolea, înlăturăm capetele şi o tăiem în bucăţi de 4-5 cm. Atunci când cumpărăm fasole verde trebuie să o verificăm dacă este proaspătă şi să nu aibă aţe (să fie bătrână). Acest lucru se face simplu prin ruperea unei teci între degete. Dacă se rupe uşor, prin îndoire, este fragedă, dacă doar se îndoaie este cam pălită.

Într-un vas micuţ încălzim apă. Crestăm roşiile în cruce şi le scufundăm câteva secunde în apă fierbinte. Le lăsăm să se răcească 1-2 minute şi le înlăturăm coaja. Le tăiem cubuleţe şi le punem într-un bol.

Tocăm mărunt ceapa şi o călim într-o tigaie sau cratiţă cu 2 linguri de ulei încins. Dăm un praf de sare peste ceapă, să se înmoaie fără a se rumeni. După ce ceapa devine sticloasă, adăugăm fasolea teci tăiată bucăţi. Amestecăm pentru ca uleiul fierbinte să îmbrace fasolea verde, mai lăsăm 2 minut pe foc mic şi adăugăm roşiile din bol. Adăugăm o ceaşcuţă de apă şi lăsăm să înceapă fierberea.

Curăţăm usturoiul, mărunţim căţeii cu cuţitul şi îi punem în mâncare. Spălăm legătura de mărar şi o punem aşa întreagă, nedesfăcută, în mâncare. Prin fierbere, mărarul îşi va lăsa aroma bogată. mai completăm cu o ceaşcă de apă şi lăsăm să fiarbă încet cca 30 de minute. Timpul de gătire depinde de tinereţea şi prospeţimea tecilor de fasole, aşa că după cca 30 de minute verificăm dacă fasolea verde a fiert, dacă mai trebuie apă sau nu. Pastăile nu trebuie fierte excesiv, până se sfarmă ci, în final, trebuie să-şi păstreze din fermitate.

Când mâncarea de fasole verde cu rosii a scăzut (fiecare alege cât de mult sos doreşte şi o lasă să scadă ca atare) şi tecile au fiert, înlăturăm legătura de mărar şi potrivim după gust, cu sare şi piper. Dacă doriţi ca mărarul să râmână în mâncare, îl tocaţi şi puneţi odată cu usturoiul. După ce am oprit focul, mărunţim pătrunjelul verde şi aromăm mâncarea. Această simplă dar gustoasă mâncare de fasole verde cu rosii poate fi servită la masă atât caldă cât şi rece, la temperatura camerei. Iubitori de arome şi condimente pot încerca să lucreze şi cu cimbru, paprika sau chiar oregano.

Să fiţi bine!

Rosii cu Branza la Cuptor, Aromate cu Oregano – Bouyourdi

August 23, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Această foarte gustoasă combinaţie de rosii cu branza, aromată din abundenţă cu oregano, este specifică bucătăriei greceşti, fiind cunoscută sub numele de bouyourdi. Este un aperitiv, o gustare extrem de simplă bazată pe brânză feta şi roşii proaspete, uşor picantă datorită prezenţei unui ardei iute şi bogat aromată cu oregano. Deşi tradiţia ne recomandă brânza de capră, vă pot spune că şi brânza noastră de oaie sau amestec capră-oaie satisface pe deplin pofta şi gustul. Ici-colo se prepară şi cu brânză proaspătă, dar eu recomand brânza sărată ca fiind perechea ideală pentru roşii. Ardeiul semiute ce va împăca pe toată lumea, că mânâncă iute sau nu, este numita coarnă bulgărească, care este minimul obligatoriu pentru ca picanteria să fie de nerefuzat. Una peste alta, depun chezaşie pentru plăcerea ce va fi să fie odată cu prezenţa acestor aromate rosii cu branza pe a dvs. masă. Încercaţi cu încredere bouyourdi, pentru gust, aromă, dar şi pentru simplitatea şi uşurinţa cu care se prepară.

Ingrediente necesare rosii cu branza – bouyourdi

5-6 roşii coapte bine
300 gr brânză feta sau telemea
2 ardei bulgăreşti, semiiuţi
oregano
ulei de măsline

Curăţăm roşiile de coajă, prin metoda clasică a scufundării în apă fierbinte, după ce le-am crestat uşor în prelabil. Când roşiile s-au răcit le înlăturăm foarte uşor coaja. Tăiem roşiile rondele de cca 0,5 cm grosime. Într-o tava, cratiţă, vas de jena sau ceramic, formăm un pat din rondele de roşii care să acopere în întregime fundul tăvii. Însoţim acest prim strat de roşii cu un ardei bulgăresc, curaţat de seminţe şi tăiat rondele. Peste acest pat de roşii şi ardei aşezăm un strat din felii subţiri de brânză (mai reuşite sau nereuşite, în final nu are importanţă dacă brânza se mai sfarâmă).

Peste feliile de brânză (eu am folosit brânză amestec capră-oaie) rânduim un nou strat de rondele de roşii bine coapte. Adăugăm cel de-al doilea ardei bulgăresc, la fel, curăţat de seminţe şi tăiat rondele. În final, completăm lucrarea noastră cu 3-4 felii de brânză, aşezate atrăgător deasupra. Peste toate presărăm din abundenţă oregano, aromă care dă amprenta bucătăriei mediteraneene, şi stropim cu două linguri de ulei de măsline. Dăm vasul la cuptor pentru cca 30 de minute, până ce se umple bucătăria de aromă. Aceste rosii cu branza sunt foarte gustoase fie că se mănâncă calde, fie reci, cu pâine proaspătă.

Să fiţi bine!

Mazare Sote Servita cu Crutoane de Paine cu Unt

June 24, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum, de ceva timp, în pieţe a apărut mazărea nouă, este bine să nu ratăm momentul şi să ne bucurăm de gustul autentic şi prospeţimea acestei dicotiledonate. Între mazărea proaspătă şi cea conservată este o diferenţă semnificativă de gust şi calitate, aşa ca, cei ce apreciează această legumă, se pot bucura în această perioadă de mazăre prospătă. În restul anului, este recomandat a se folosi mazăre congelată fiind cea mai apropiată de gustul autentic. Mazărea este una din acele legume ce îşi găseşte împlinirea şi îşi prezintă zestrea de gust şi aromă în preparate şi mâncăruri simple. Oricât ai încerca să o faci vedetă de mâncăruri sofisticate sau bogate în ingrediente, mazărea refuză să fie părtaşă la “pretenţios”. Eu, într-o reţetă simplă de mazare sote sau în populara mâncare de mazăre, regăsesc gustul dulce şi îmbietor al acestei legume în toată plenitudinea sa.

Ingrediente necesare mazare sote:

500 gr mazăre proaspătă
1 morcov
1 ceapă
1 lingură de bulion dulce sau pastă de roşii
1 legătură mică de mărar
piper, sare
1 lingură unt, ulei

Crutoane din pâine

3 felii de pâine
50 gr unt

Curăţăm ceapa, o tocăm mărunt şi o punem la călit într-o tigaie cu o lingura de ulei. Tăiem rondele morcovul şi îl adăugăm peste ceapă. Dăm un praf de sare şi unul de piper. Când ceapa s-a călit adăugăm bulionul şi amestecă. Adăugăm mazărea şi un pahar cu apă călduţă sau, dacă avem, cu supă de legume. Lăsăm la foc încet să fiarbă mazărea. Când apa se evapora mai adăugăm. Gustăm şi când mazărea este gătită, în sensul că ne mulţumeşte textura (după cum preferă fiecare – mai fermă sau mai bine gătită) adăugăm o lingură de unt şi aromăm cu mărar proaspăt. Amestecăm mai lăsăm un minut şi oprim focul.

Într-o altă tigaie topim 50 de gr de unt şi adăugăm pâinea tăiată cubuleţe. Prăjim până ce pâinea absoarbe untul şi se rumeneşte. La fiecare porţie de mazare sote adăugăm aceste crutoane crocante. P.S. Dacă cumpăraţi mazăre de la piaţă, ca este în teacă sau boabe, gustaţi-o pentru a vă asigura că nu este mazăre furajeră. Mazărea bună este dulce pe când cea furajeră este fadă şi mai deloc dulce.

Să fiţi bine!

Salata de Varza cu Castraveti si Marar

June 23, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Probabil că, după salata de roşii, salata de varză este cea mai prepararată salată pe timp de vară. Simplă şi ieftină, combinaţia dintre varză fragedă şi mărar este sănătoasă şi ne ajută la siluetă. De câte ori prepar salata de varza fac exces de mărar proaspăt. Denumit de către chinezi planta tinereţii, mărarul îmi place în salate şi în diverse sosuri de vară. De asemenea, pentru a fi mai răcoritoare, la această salata de varza am adăugat şi castraveţi.

Ingrediente salata de varza cu castraveţi si mărar:

1 varză nouă – 700g – 1kg
3 castraveţi cornison
1 legătură mărar
3 linguri de ulei
2 linguri de oţet
sare, piper

Grijim varza şi o dăm pe răzătoarea mică sau o tocăm cât putem de fin pe un tocător. Punem varza tocată într-un bol şi o frecăm nervos, în mâini, cu o linguriţă de sare, cca 1 minut. Dacă lasă prea multă zeamă, o scurgem. Curăţăm castraveţii de coajă, îi tăiem felii subţiri şi îi punem peste varză. Mărunţim bine mărarul şi îl adăugăm în salată.

Într-un bol punem 3 linguri de ulei, 2 linguri de oţet din vin, un praf de sare, piper prospăt măcinat. Amestecăm bine cu o furculiţă până obţinem o suspensie. Unele reţete recomandă ca ingredient pentru dressing şi zaharul. Consider că varza are suficientă dulceţă şi nu obişnuiesc să folosesc zahar. Punem acest dressing peste varză şi castraveţi şi amestecăm bine. Lăsăm salata de varza să se odihnească vreo 15 minute la frigider, să se formeze gustul şi să se răcească.

Se mănâncă imediat după preparare, pentru că mai tîrziu varza îşi va pierde fermitatea şi se va îmbiba cu zeamă. De asemenea, salata de varza se manâncă rece. Dacă doriţi salata de varza simplă, înlăturaţi castraveţii din reţetă. La cererea mesenilor, pentru a o face mai atractivă pentru copii, eu am ornat-o cu felii de roşii.

Să fiţi bine!

Pilaf cu Spanac Proaspat si Costite de Ied

June 11, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum în ultimul timp în bucătăria mea am făcut politica verdeţurilor de tot felul, încercând să le integrez şi valorific în cât mai multe reţete, şi azi, prin pilaf cu spanac, voi urma acelaşi program şi voi da întâietate spanacului în încercarea de a îmbogăţi cu gust şi savoare o reţetă simplă, la îndemâna oricui. Toate aceste bolbotine, cum auzeam bătrânii, în copilărie, că le numeau, cred eu că ne priesc la sănătate şi este bine să le valorificăm mai bine şi mai mult, devreme ce grădina noastră este atât de rodnică în ce le priveşte. Eu am însoţit acest pilaf cu spanac cu o coastă de ied, carne fragedă şi mai săracă în calorii decât puiul dar, cum iedul nu paşte tot timpul în supermarket, fiecare poate rumeni ce proteină pofteşte, devreme ce pilaful cu spanac este foarte primitor şi deschis la colaborări.

Ingrediente pilaf cu spanac si costite de ied

500 gr spanac
200 gr orez
1 ceapă
1 morcov
2 fire de ceapă verde
1 ardei semi-iute, roşu dacă se poate pentru aspect
piper, sare
ulei

Pentru friptură

1 coastă de ied sau carne de miel, pui, porc, vită
mix de condimente – piper, boia, cimbru, usturoi, sare, ulei

Curăţăm şi tocăm mărunt ceapa, tăiem rondele ardeiul semi-iute şi le punem la călit în 2-3 linguri de ulei, într-o tigaie, la foc mediu. Dăm un praf de sare, să extragă apa din ceapă şi aceasta să se înmoaie fără a-şi schimba culoarea. Dăm morcovul pe răzătoarea mică şi îl punem peste ceapă. Morcovul prin călire va da o culoare frumoasă, portocalie, şi dulceaţă. Ardeiul poate fi mai mult sau mai puţin iute, după preferinţe. Deşi mânânc iute, eu folosesc ardei mai puţin iute deoarece trebuie să mânânce şi fetele.

După ce s-au călit ceapa şi morcovul adăugăm orezul şi amestecăm pentru a-l învălui bine uleiul încins. Adăgăm un polonic de supă de legume sau apă fierbinte şi amestecăm. Când acestă primă supă este absorbită de orez, adăugăm următorul polonic şi tot aşa, până ce orezul se umflă şi devine pufos. În final vom folosi o cantitate de supă mai mare de 3 ori decât cantitatea de orez. După ce orezul s-a umflat adăugăm ceapa verde mărunţită rondele şi amestecăm. Gustăm şi potrivim de sare. Tot acum, înainte de a adăuga spanacul, dăm un praf de piper proaspăt măcinat.

Spălăm spanacul proaspăt şi rupem eventualele codiţe prea lungi ale frunzelor. Îl scurgem bine de apă. Adăugăm (eventual în tranşe, că este uşor voluminos) spanacul prospăt la pilaf şi amestecăm uşor să fie încorporat. Fierbinţeala pilafului va face ca spanacul să-şi reducă volumul şi să se omogenizeze foarte bine cu orezul. Nu trebuie amestecat excesiv şi cât să fie bine primit spanacul în orez, acesta fiind bine şi frumos să-şi păstreze din personalitate, în pilaf. Acest pilaf cu spanac nu trebuie să devină un terci prin anularea prestanţei spanacului.

Coasta de ied, după ce am grijit-o oleacă, am frecat-o bine cu mix-ul de condimente de mai sus şi am dat-o la cuptor, în vas de pământ. Condimentele au rolul de a potenţa gustul, coasta de ied fiind foarte fragedă fapt pentru care nu necesită lucrări suplimentare. Am servit coasta de ied pe pilaf cu spanac şi mare mi-a fost mulţumirea de gurmand. La o garnitură de pilaf cu spanac, puteţi prepara orice carne, dar, ca o părere, dacă alegeţi carnea de porc sau vită, eu aş opta pentru o preparare la cuptor, un timp mai lung, la foc încet, până ce devine foarte fragedă, ca la reţeta de osso buco.

Să fiţi bine!