Retete de salate

Salata cu Linte Verde, Rosii, Ardei si Patrunjel Proaspat

July 8, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Destul de populara în trecutul nostru gastronomic, după o penurie prelungită in meniu, lintea revine treptat pe raft şi ca atare, evidenţiată într-o supă, într-o mâncare sau salată, îşi face loc şi pe masa noastră. Mi-a plăcut mult supa de linte roşie de inspiraţie turcească şi, după mesaje, cred că nu numai mie, iar lintea verde m-a foarte mulţumit în salate. A fost foarte gustoasă alături de verziturile primăvarii – leurdă, lobodă, spanac – şi cred că face o bună impresie într-o largă varietate de salate, aducând un rezonabil spor de consistenţă, prin bogăţia de fibre şi proteine cu care este înzestrată. Că sunt salate simple şi rapide, de zi de vară călduroasă, sau ceva mai sofisticate, de week-end cu familia, o încercare culinară cu linte verde nu o să vă dezamăgească. Azi, o zi foarte călduroasă, am preparat o salata cu linte verde, cu roşii şi ardei gras, aromată din plin cu mult pătrunjel verde. O salată comună şi simplă, în care lintea se regăseşte foarte bine.

Necesar salata cu linte verde, rosii, ardei si patrunjel

200 gr linte verde
3 roşii
2 ardei
1 legătură bogată de pătrunjel verde proaspăt
puţin ardei iute – optional
2 căţei de usturoi
ulei de măsline
oţet de mere
sare, piper

Preparare

1. Punem lintea verde la fiert în apă cu sare. Lintea fierbe destul de repede, în 20-30 de minute. O gustăm şi când este fiartă, o răsturnăm într-o strecurătoare mai mare să se scurgă bine apa. Nu trebuie fiartă excesiv pentru că se fârâmiţează destul de uşor. Ne bazăm pe gustat ci nu pe timp, care este orientativ.

2. Feliem subţire roşiile şi ardeiul sau, dacă preferăm, le tăiem cubuleţe. Pătrunjelul verde îl tăiem potrivit (nu mărunt ca la ciorbă), să-l simţim în salată.

3. Într-un bol punem 3 linguri de ulei, una de oţet, un praf de sare şi unul de piper. Amestecăm cu o furculiţă să rotunjim dressing-ul. În acest dressing răzuim căţeii de usturoi.

4. Punem roşiile, ardeii, pătrunjelul şi lintea într-un bol. Adăugăm dressing-ul şi amestecăm uşor, să se armonizeze. Dacă ne place puţin iute, tăiem rondele ardeiul iute şi îl adăugăm. Dacă doriţi mai acru se mai poate adăuga oţet. Fiecare îşi reglează cantităţile de condimente şi dressing după propiul gust. Să fiţi bine!

Salata de cartofi noi cu hamsii

May 18, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De puţin timp au apărut cartofii noi pe tarabă, fie din cei mari, de la turci şi polonezi, fie din aia mai micuţi, româneşti, scoşi în primă fază din solar. Dornici de nou, mai toţi îi apreciem şi îi mâncăm mai degrabă pe cei mici, tineri şi proaspeţi, de-i trecem prin mână şi îi despuiem de firava coajă. Din asemenea cartofi mici, cu hamsii marinate, ou, gogoşar acru şi ceapă verde, vă propun să încercaţi o salata de cartofi noi, gustoasă, îndestulătoare şi prezentabilă.

Necesar salata de cartofi noi

1 kg cartofi noi mici
300 gr hamsii marinate
1 gogoşar acru
3-4 fire ceapă verde
3 ouă
1 lămâie
sare, piper
ulei măsline, oţet de mere

Preparare

1. Spălăm cartofii şi le înlăturăm prin frecare coaja subţire. Dacă sunt proaspeţi ar trebui să se cureţe uşor. Unde nu merge, ne ajutăm de un cuţit şi răzuim. Îi punem la fiert în apă rece cu sare. Îi încercăm cu o furculiţă şi după ce s-au fiert, îi înjumătăţim pe cei mai măricei să fie bucăţile cam de aceeaşi mărime.

2. Gogoşarul acru îl tăiem fideluţă sau cubuleţe. Fierbem 3 ouă tari, le curăţăm şi le tăiem sferturi. Tăiem mărunt ceapa verde. Dacă nu vă plac ouăle în salată se poate renunţa la ele.

3. Într-o ceaşcă amestecăm o lingură de ulei de măsline cu o linguriţă oţet, un praf de sare şi unul de piper. Ce ce ţin obligatoriu la prezenţa lămâiei pot înlocui oţetul. Opinia mea este că în acest caz (în genere la salatele cu cartofi) oţetul este obligatoriu, lămâia servind ca supliment în momentul servirii. Oţetul potenţează mult mai bine gustul cartofului fiert.

4. Punem cartofii în bol, adăugăm gogoşarii, ceapa şi hamsia. Adăugăm dresingul şi amestecăm uşor ca dresingul să cuprindă bine ingredientele. Pentru a face salata mai prezentabilă, după ce am amestecat, mai presărăm puţină ceapă, ornăm cu hamsii şi aşezăm sferturile de ou. Aşezăm lămâia la îndemână şi eventual punem zeamă atunci când mâncăm. Hamsiile mai bune sunt cele marinate, mai uleioase, ci nu cele exagerat de sărate.

Cantităţile sunt oarecum orientative deoarece se pot modifica funcţie de plăcerea fiecăruia. Unul poate vrea să domine net cartoful, altul doreşte mai mult gogoşar acru. Mie unul, îmi place cu mult peşte. Se pot folosi şi castraveciori dar să fie din cei micuţi, pentru că sunt mai puţin zemoşi. Salata de cartofi cu hamsii este spornică şi destul de arătoasă pentru o masă la evenimente.

Să fiţi bine!

Salata de linte cu leurda si alte verzituri

March 30, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Excelentă această salata de linte! Şi foarte sănătoasă. O recomand fără nici o reţinere. Combinaţia cu leurdă, lobodă roşie şi pătrunjel este opţiune propie dar sunt convins că şi altor verzituri, cum ar fi: salata, macrişul, spanacul, le-ar sta bine asociate cu lintea. Pătrunjelul proaspăt dă o aromă intensă şi multă vitamină. Cei care aţi încercat salata de pătrunjel, ştiţi cu câtă vigoare contribuie pătrunjelul la o salată. Lintea, fie verde, fie roşie, este un ingredient foarte bun şi potrivit pentru multe alte salate.

Necesar salata de linte cu leurda

300 gr linte verde sau roşie
1 legătură leurdă
1 legătură mai mare de lobodă roşie ( adică de la un târgoveţ mai darnic)
1 legătură bună de pătrunjel
2-3 bucăţi de gogoşar sau ardei kapia acru
piper, sare, oţet, ulei de măsline

Preparare

1. Lintea o punem la fiert într-un vas potrivit. Va fierbe în 15 – max 25 de minute. O gustăm şi când s-a înmuiat oprim focul. Nu o fierbem pănă se face praf.

2. Spălăm leurda şi o tăiem franjuri. Eu am ales şi am lăsat lăstarii sau florile de leurda, întregi, pentru aspect. Rupem frunzele de lobodă roşie după micile tulpini. Pătrunjelul îl spălăm şi îl tocăm ceva mai mare.

3. Într-un bol punem 3-4 linguri de ulei de măsline, o lingură de oţet, un praf de sare şi unul de piper. Bătem puţin dressing-ul cu o furcuţiţă până îşi schimbă culoarea ( devine albicios), adică până când devine suspensie.

4. Gogoşarul roşu acru îl tăiem fideluţă. Punem toate verziturile într-un bol mare, adăugăm lintea şi gogoşarul, turnăm dressing-ul peste toate şi amestecăm. Gustăm şi dacă este nevoie mai dăm sare sau oţet, după plăcerea fiecăruia.

Să fiţi bine!

Salata de sfecla rosie cu ou

January 24, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Rădăcinoasele sunt sănătoase. Este bine să le mâncăm, des şi felurit. Printre ele, sfecla roşie se anunţă ca fiind puternic detoxifiant şi mare purtătoare de fier, drept pentru care se luptă bine cu orişice boală ar îndrăzni să ne dea târcoale. Noi, având pământ bogat în roade şi având de unde alege ce pune pe masă, nu am acordat vreun statut special sfeclei. Alte popoare, cu ceva mai mult frig în grădină, cum sunt ucrainienii au făcut-o vedetă în borşul lor naţional. Vestul, o are şi el în toate supermarket-urile. Noi o băgăm mai des la murături şi o mai facem ici-colo, salată cu hrean. La câte prostii ne-au vândut imperialiştii, în ultimi 24 de ani, ca fiind mâncare, ar fi bine să mai întoarcem spatele eprubetei din supermarket şi să ne întoarcem mai des la grădina muicii să căutăm un cotor de varză, un usturoi verde sau o sfeclă. Sfecla roşie este bună făcută salată cu iaurt şi castraveciori, dar şi pusă puţin la o ciorbă cu afumătură. Este delicioasă şi nu are cum să nu vă cadă cu tronc, făcută dulceaţă. Azi am încropit o salata de sfecla rosie cu ou, cu un sos de muştar, şi am constatat ca merge foarte bine combinaţia ou-sfeclă acrişoară.

Necesar salata de sfecla rosie cu ou

2-3 sfecle roşii
3-4 ouă
1 legătură ceapă verde
oţet

Pentru dressing:

muştar clasic
1 lămâie
ulei de măsline
piper, sare

Preparare:

1. Spălăm sfecla, îi tăiem capetele dacă este cazul (restul de frunze şi rădăcina) şi o fierbem în apă cu oţet. Nu o curăţăm de coajă pentru a-şi păstra vie culoarea roşie. După fierbere se lasă să se răcească şi se curăţă foarte uşor coaja.

2. Fierbem ouăle potrivit, astfel încât să nu fie nici prea tari şi excesiv de sfărâmicioase dar nici prea moi.

3. Într-un bol punem 3-4 linguri de muştar, stoarcem o lămâie de zeamă, o lingură de ulei de măsline, un praf de sare şi unul de piper proaspăt măcinat. Dacă doriţi dressing-ul mai acrişor puteţi adăuga mai multă lămâie sau dacă preferaţi, oţet. Se bate bine dresingul cu o furculiţă să se omogenizeze şi se lasă să stea 10 minute pentru a se armoniza ingredientele.

4. Tăiem sfecla roşie feliuţe sau cuburi şi o punem într-un bol. Ouăle se taie sferturi şi se pun peste sfeclă. Dresingul se pune peste şi se amestecă uşor să nu se fărâmiţezeze prea rău ouăle. Se poate alege varianta în care se pune dressingul peste sfeclă, se amestecă bine ca sfecla să fie îmbrăcată de sos şi apoi se ornează cu sferturile de ou. La final se toacă ceapa verde şi se pune deasupra.

În funcţie de cât de acrişoară doriţi salata măriţi cantitatea de dressing. Dressing-ul rotunjeşte şi finisează gustul unei salate. Altfel, sfecla roşie ar fi destul de fadă. Pentru cei curajoşi şi vizionari propun ca la combinaţia ou-sfeclă să se încerce a se adăuga, peştişori anşoa sau bacon tăiat mic şi prăjit crocant.

Să fiţi bine!

Salata de icre de crap

October 28, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Salata de icre cea mai gustoasă este considerată, de cei cu ştate vechi în ale conlucrării cu peştele, cea preparată din icre de ştiucă, urmată îndeaproape de cea din icre de crap. Icrele, atât în ce priveşte păstrarea lor cât şi în ce priveşte prepararea, necesită cunoaşterea unor mici secrete. În caz că avem icre proaspete, pentru a se lega mai bine, este recomandat să fie ţinute la rece, cu sare, minim 24 de ore. Probabil mulţi aţi întâlnit acele icre ţinute la sare, în borcan, de o culoare urâtă, cenuşie. Culoarea cenuşie se datorează faptului că icrele proaspăt recoltate din peşte sunt puse imediat la sare, iar sarea absorbind sângele din icre dă aceea culoare cenuşie. Reţinerea sângelui de către sare face ca gustul salatei de icre să fie afectat negativ.

Icrele se află într-un săculeţ împreună cu vase de sânge al căror rol este să hrănească icrele. În momentul în care s-au scos icrele din peşte, trebuie înlăturate bine toate pieliţele săculeţului în care se află, apoi aşezate pe o sită sau strecurătoare aflată deasupra unui bol. Bolul cu sita cu icre deasupra se bagă la frigider şi se lasă 8-10 ore să se scurgă sângele. După ce s-a scurs sângele se dă sare, cca 10 % şi se pun în borcan, adăugând deasupra un strat protector de ulei. Astfel se pot ţine 5-6 luni în frigider. Treptat, icrele vor căpăta o culoare frumoasă de portocaliu spre roşu. Referitor la preparare, dacă în trecut, miezul de pâine sau grisul, erau folosite numai în caz că se tăiau icrele, pentru a le drege, penuria din perioada comunistă a făcut ca înmulţirea icrelor cu pâine sau gris să devină regulă. Acest obicei de a înmulţi icrele se practică mult şi azi, rămânând oarecum “prins” în reţete. Am preparat salata de icre de crap fără gris, dar cine s-a obişnuit sau preferă prezenţa grisului, îl poate adăuga, că doar se ştie – gusturile nu se discută.

Necesar reteta de salata de icre de crap:

200 gr icre
350-400 ml ulei
2 cepe
1 lămâie
sifon
pentru ornat – capere, măsline, etc

Preparare:

1. Punem icrele într-un vas, adăugăm puţin ulei şi cu o lingură de lemn le frecăm până se desfac, adică încep să se albească. Reţinem deoparte, înainte de a le freca, o lingură cu icre. Pentru a le ajuta să se desfacă mai uşor, în timp ce frecăm cu lingura de lemn, putem ţine vasul deasupra aragazului aprins sau deasupra unui vas cu apă fierbinte, astfel încât să se încălzească încet fundul vasului cu icre.

2. După ce s-au desfăcut şi albit putem lucra cu mixerul pe viteză mică. Adăugăm puţin ulei şi încorporăm bine. Nu punem alt ulei până nu este bine absorbit cel dinainte. Din când în când punem puţin sifon, icrele albindu-se treptat. Chiar dacă devin apoase când punem sifon, adăugând ulei şi mixând capătă din nou fermitate.

3. Această cantitate de icre poate “lua” mai mult ulei dar nu cred că este bine să exagerăm. Dacă doriţi să le înmulţiţi cu gris sau pâine, trebuie reţinut că grisul se fierbe tare şi se răceşte bine, iar miezul de pâine se stoarce bine. La final adăugăm lingura cu icre reţinută la început, ce va întării gustul. Tocăm mărunt ceapa şi o adăugăm la icre împreună cu zeama de la o lămâie. Mie îmi place să le adaug şi mărar tocat, ceea ce am şi făcut.

Ornăm cu măsline, capere, ceapă verde, mărar.

Să fiţi bine!

Salata de conopida cu sos de mustar si ou

October 25, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Conopida îmi place în mod deosebit crudă, pentru că seamănă la gust cu cotorul de varza după care mă dădeam în vânt când eram copil. Şi în salate, dacă ar fi să optez, tot pentru conopida crudă aş vota. Fiartă, conopida ca şi broccoli, mie îmi pare că prezintă un gust fad, fără personalitate, ce trebuie ajutat cu alte ingrediente. Fiecare cu gusturile lui.

De obicei, broccoli, că este piure, salată sau garnitură, îl ajut cu usturoi iar conopida fiartă, o scot în evidenţă cu un sos, de cele mai multe ori acrişor. Mai jos vă prezint o salata de conopida cu sos de mustar si ou, simplă, clasică şi în care gustul şters şi monoton al conopidei fierte dispare sub sosul vioi.

Necesar reteta de salata de conopida cu sos de mustar si ou:

1 conopidă mare
2 ouă
1 lingură de muştar
zeama de la 1 lămâie
80-100 ml ulei
sare, piper

Preparare:

1. Desfacem conopida bucheţele şi o punem pentru câteva minute în apă rece, pentru a se spăla şi curăţa bine.

2. După ce am spălat-o, o punem la fiert în apă cu sare pentru 10-15 minute. O răsturnăm într-o strecurătoare mare, să se scurgă apa, după care o punem într-un bol.

3. Fierbem cele două ouă, de la care vom folosi numai cele două gălbenuşuri fierte. Pasăm gălbenuşurile cu o furculiţă şi adăugăm o lingură de muştar. Muştarul nu trebuie să fie cine ştie ce marcă, dar să aibă gust şi consistenţă de muştar. Frecăm bine gălbenuşurile cu muştar şi după ce obţinem o pastă omogenă începem să adăugăm treptat ulei. Frecăm în continuare, ca la maioneză, până încorporăm tot uleiul. La final îi dăm sare, piper proaspăt măcinat şi subţiem sosul cu zeama de lămâie.

4. Turnăm sosul peste conopida aflată în bol. Pentru a o mai înveseli şi da culoare, ornament, dar şi gust, putem adăuga gogoşar acru sau mărar.

Pentru cei ce nu agreează un asemenea sos, salata poate fi dreasă şi cu un simplu sos vinegretă, respectiv ulei, oţet, sare, piper.

Să fiţi bine!