Ingrediente

Piept de Pui cu Piure de Linte Rosie si Ciuperci Sote

January 27, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Lintea-i bună, iar acest preparat de piept de pui cu piure de linte ma foarte multumeste! De când am descoperit-o în urma cu 3-4 ani în rafturi – cred că aproape dispăruse complet de la noi, pentru că eu nu îmi aduc aminte să o mai fi întâlnit pe undeva până să apară în supermaketuri – o trec periodic în meniu, ba ca supă de linte roșie, ba drept cârnați cu linte verde sau o salată mai consistentă, dar de cele mai multe ori o servesc la masă sub forma a diverse piureuri. Are avantajul că fierbe în câteva minute și asta ajută ca piureul să se pregătească destul de repede. Este o soluție bună pentru o masă gustoasă și sățioasă, că doar lintea, ca și fasolea, vine cu multă fibră. Mie unul îmi place și tocmai din acest motiv vă chem să încercați un piept de pui cu piure de linte roșie, lângă care cu siguranță o să vă placă o ciupercă sotată cu unt și oleacă de usturoi.

Necesar piept de pui cu piure de linte

1 piept de pui
300 gr linte
300 gr ciuperci
2 linguri de unt
1 ceapă
3 căței de usturoi
1 linguriță pastă de roșii
foi de dafin, piper, sare mare
ulei

Preparare

Pentru început preparăm piureul. Punem lintea cu foi de dafin și un praf de sare într-un vas. O acoperim cu apă și așteptăm să înceapă fierberea și lintea să absoarbă apa. Acest lucru se va întâmpla destul de repede. Când apa este absorbită mai punem un polonic de apă caldă. Continuăm până când lintea este bine fiartă (o gustăm, să fie moale). Lintea se umflă, înflorește și devine aproape terci. Totul durează maxim 15 minute. Aceasta ar fi o metodă. Dacă vi se pare mai greoaie puteți pune și toată apa odată. În principiu la o măsură de linte trebuie 2 măsuri de apă. Prefer prima variantă pentru că controlez mai bine consistența fierturii și implicit a piureului (îl prefer mai ferm, nu zemos). Pentru prepararea piureului de linte roșie se poate folosi, în locul apei, și supă de legume sau de pasăre.

Într-o tigaie încinsă, călim jumătate de ceapă mărunt tocată cu o linguriță de pastă de roșii. Punem ceapa călită peste lintea fiartă și mixăm puțin amestecul. Această ceapă călită va da mai multă dulceață. Adăugăm 2 căței de usturoi dați pe răzătoare și o lingură de unt și mixăm din nou. Cealaltă jumătate de ceapă o tocăm și o punem, așa crudă, în piure. Această ceapă, alături de usturoi, înviorează piureul și îi dă aspectul rustic. Gustăm și potrivim de sare și piper.

Preparăm ciupercile sote. Le curățăm de eventuale resturi de compost, le tăiem felii și le putem într-o tigaie încinsă, cu o lingură de ulei, să se rumenească. Cum și de ce se rumenesc frumos ciupercile am explicat aici. Când ciupercile sunt rumenite adăugăm a doua lingură de unt și un cățel de usturoi dat pe răzătoare. Tragem tigaie de pe foc.

Pieptul de pui îl grijim și îl lucrăm felii. Îl punem într-un bol, punem peste el puțin ulei de măsline, piper, boia și eventual, dacă vrem, niște plante aromatice, cimbru, busuioc, etc. Amestecăm cu mâna bucățile de piept în bol, să le cuprindă bine uleiul și condimentele. Încingem grill-ul și așezăm bucățile de piept pe el. La final când aproape sunt rumene, dăm un praf de sare.

Montăm farfuria, după cum poate și se pricepe fiecare. Eu am pus piureul de linte roșie în mijloc, peste el pieptul de pui tăiat felii, și în jurul piureului am așezat ciupercile sote. Am presărat peste toate cubulețe de gogoșar acru. Puteți orna cu ceapă verde, mărar, etc. Piureul de linte roșie merge foarte bine și întins pe pâine, în caz că doriți să-l mâncați simplu, dar despre acest piure am să fac un articol separat, pentru că azi mâncăm piept de pui cu piure de linte.

Să fiți bine!

Piure de legume cu costite de porc prajite

January 24, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Piure de legume cu costite de porc prăjite este una din opțiunile mele în ce privește bucatele alese să aducă, în acest sfârșit de săptămână, o participare culinară gustoasă la traiul nostru de weekend. Realizat de cele mai multe ori prin adăugarea unor rădăcinoase la cartofi, piureul de legume este mai dulce decât cel de cartofi și ceva mai aromat. Bineînțeles că pot fi adăugate și alte legume pe lângă rădăcinoase. Este o soluție foarte bună pentru a valorifica, de exemplu, legumele fierte, rezultate atunci când preparăm supă. In genere, piureul de legume este mai îndrăgit ca participare rustică în farfurie, așa că, parerea mea, nu vă alocați timp să-l lucrați cu blenderul și să-l treceți prin sită fină. Zdrobiți legumele cu furculița și frecați-le oleacă cu strămoșeasca lingură de lemn. Drept întregire gustoasă pentru acest piure, puteți încerca orice carne de vietate comestibilă fie că este zburătoare, terestră sau acvatică. Dacă în perioada sărbătorilor ce tocmai au trecut nu prea m-am însoțit în bucătărie cu purcelul fript, copt sau prăjit, ei bine, această scurtă perioadă în care m-am manifestat lingav a trecut, și azi încerc lângă piureul de legume o costiță rumenă și puțin crocantă. Costița, în cazul de față, este bine să fie preparată la tigaie, să se prăjească bine și să lase în tigaie aceea grăsime – sos – prăjeală în care, sper să nu vorbesc cu păcat, unii întingeam sau mai întingem cu miez de pâine țărănească sau cu turtă caldă. Pentru stimularea apetitului porția de piure de legume cu costite de porc prajite poate reclama prezența unor murături dintre cele mai diverse.

Necesar piure de legume cu costite de porc prăjite

costițe, după câtă poftă și meseni îs prezenți
3 cartofi – cca 500 gr
1 morcov mare
1 bucată țelină ceva mai mare ca pumnul unei domnișoare
1 ceapă
2 căței de usturoi
2 linguri de unt
o ceșcuță de lapte
2-3 foi de dafin, piper, sare, nucșoară

Preparare

1. Curățăm cartofii, îi tăiem sferturi și îi punem într-o oală, acoperiți cu apă. Curățăm morcovul și țelina, le tăiem bucăți și le punem în oală, alături de cartofi. Adăugăm un praf de sare și 2-3 foi de dafin și le lăsăm să fiarbă. Le încercăm cu furculița și când sunt fierte le scoatem cu paleta într-un bol.

2. Le lăsăm și ne îndeletnicim cu curățatul și tăiatul mărunt al cepei. Încingem o tigaie cu 2 linguri de ulei și punem ceapa la călit. Morcovul și țelina, ce între timp s-au mai răcit, le tăiem mai mărunt și le punem peste ceapă, în tigaia încinsă. Adăugăm un praf de piper proaspăt măcinat și puțină sare. Curățăm cățeii de usturoi, îi tocăm mărunt din cuțit și îi punem peste călitură, să dea aromă. Nu trebuie să lăsăm ca ceapa să se caramelizeze ci este suficient să devină sticloasă, să se înmoaie.

3. Punem peste cartofii fierți legumele călite și le pasăm cât de bine cu furculița. Dacă doriți și preferați să obțineți un piure fin, bineînțeles că puteți folosi blenderul. Fiecare procedează după cum poftește. Eu prefer acest piure mai puțin fin. După ce am pasat legumele adăugăm puțin lapte călduț și frecăm oleacă piureul, cu lingura de lemn, până se leagă bine. Adăugăm untul și mai amestecăm odată să se încorporeze bine. La final, dacă apreciem, aromăm cu puțină nucșoară.

4. În timp cât am preparat piureul costițele grijite și finisate sau rumenit cum trebuie în tigaie. Când servim meseni, putem aroma cu ceva verdeață, putem toca deasupra puțină ceapă verde sau putem alătura o murătură sau o salată verde.

Să fiți bine!

Rinichi de porc cu usturoi

January 21, 2015 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Organele de porc, vită sau oaie sunt considerate, în multe bucătării, respectabile cărnuri din care, bucătari cu mână bună, prepară delicioase mâncăruri cu ștaif. Știu că la o primă vedere, aceste mâncăruri, pot părea mai degrabă dedicate bărbatului vânător, pescar și culegător (cum era el organizat mai demult) dar cred că și doamnele mai cochete pot să arunce o ocheadă și chiar să le facă de-ncercare. Pofta vine mâncând! În cazul rinichilor și al fuduliilor (le băgăm tot aici) ar fi etapa de pregătire, dar asta nu este mare lucru. Acum ceva timp am preparat rinichi cu sos de roșii și mămăligă urmând ca de data asta să simplificăm puțin lucrurile și să gătim ceva mai rapid, respectiv rinichi de porc cu usturoi. Moromete din mine nu poate să vadă acest gen de preparate rustice decât însoțite de mămăligă sau de pâine țărănească, din aia cu coaja bine rumenită și crocantă și cu miezul pufos.

Necesar rinichi de porc cu usturoi

4 rinichi
1 căpățănă bună de usturoi
ulei, sare, piper
Pentru acompaniament: mămăligă cu murături, inclusiv ceva coarnă mai iute

Preparare

1. Pregătim rinichi. Îi tăiem în două pe lungime și curățăm, pe cât se poate, rețeua de vinisoare și grăsime din interior. Îi băgăm în apă rece cu puțin oțet sau în lapte. Lăsăm minim o oră să-și mai piardă din miros. Despre un mod de curățare a rinichilor am scris mai amănunțit aici.

2. Tăiem rinichi în bucăți. Încingem o tigaie cu 3 linguri de ulei și punem la prăjit rinichi în ulei încins. Rinichi vor lăsa apă și se for strânge destul de mult. Lăsăm să scadă și să se rumenească bine. Când rinichi sunt rumeniți dăm un praf de sare și unul de piper proaspăt măcinat. Tot acum punem usturoiul zdrobit sau tăiat mic din cuțit. Nu mai ținem mult pe foc să nu se piardă tăria usturoiului, decât amestecăm și oprim focul. Punem un capac la tigaie și trecem la ceaun, să preparăm mămăliga. Punem mămăliga fierbinte în farfurie și rinichi cu usturoi peste mămăligă. Alăturate acestei simple lucrări de tigaie, murăturile fac o treabă excelentă.

Să fiți bine!

Salata consistenta de fasole si patrunjel

January 18, 2015 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

În această rețetă am combinat salata de pătrunjel cu cea de fasole, alăturând consistenței oferite de fasole, energia și vitaminele date de pătrunjel. Este o salată ceva mai aspră datorită pătrunjelului abundent, aromat mai abundent și tonifiant. Pătrunjelul proaspăt este foarte revigorant și sănătos, salata rezultată din această verzitură fiind în topul celor mai sănătoase salate. Dacă ai perioade în care te simți mai obosit sau slăbit, completează meniul cu salată de pătrunjel și o să te ajute. Fasolea albă vine cu fibre și cu …ceapă roșie, iar roșiile dau al lor suc, frăgezime și mai multă prospețime.

Necesar salata consistenta de fasole si patrunjel

1 conservă de fasole boabe sau 200-300 gr fasole fiartă
3 legături de pătrunjel
2 ceapă roșie
1 roșie
ulei de măsline, oțet sau lămâie, sare, piper

Preparare

Spălăm pătrunjelul și îl tăiem fără exces de zel, adică nu prea mărunt. Ceapa o tăiem julien, cât de fin se poate. Roșia o tăiem cubulețe. Le punem pe toate într-un bol și adăugăm și fasolea boabe.

Într-un bol punem 4-5 linguri de ulei de măsline, zeama de la o jumătate de lămâie, piper proaspăt măcinat și sare mare cât iei între trei degete. Amestecăm cu o furculiță până se omogenizează dressing-ul și devine suspensie. Dacă mai dorim arome suplimentare se mai poate adăuga de ex. oregano.

Punem dressing-ul peste salată și amestecăm ușor cu două linguri. Lăsăm salata să se odihnească 5-10 minute înainte de a o servi la masă. Cum orice mâncare este lăsată, după preparare, ceva timp să se maturizeze gustul și aroma, și salatele necesită câteva minute să se rotunjească în gust.

Salata asta merge lângă o carne suculent preparată dar și mâncată simplu, doar cu pâine.

Să fiți bine!

Krautsuppe. Supa de Varza cu Ciolan Afumat si Carne de Curcan

January 13, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dacă este să pomenim despre originea demersului de a combina astfel cărnurile, putem spune că nemții au obiceiul de a alătura diversitatea de carne cu varza murată și să ne prezinte delicioasa fiertură drept krautsuppe. Ciorba asta, pentru mine, este extraordinară și este o prezență nelipsită în special în meniul de iarnă. Ici și colo, umblă vorba, că ar fi o ciorbă mai bărbătească, statisticile guvernului arătând probabil că clientela dornică de afumătură, varză acră și ciușcă iute este predominant masculină. Supa de varză murată – krautsuppe – este primitoare cu carnea de vițel, cu afumătură, curcan, alte păsărele și feluriți cârnați. Se pot combina cât mai multe pentru obținerea gustului suprem al ciorbei de varză. Supa mea de varza murată își fundamentează gustul pe ciolan de porc afumat și aripă de curcan, pe contribuția tripletei de albitură – țelină, păstârnac, pătrunjel rădăcină – și pe nelipsita (la mine) ciușcă coaptă. Făceți-i de-ncercare!

Necesar krautsuppe, supa de varză

1 buc ciolan afumat (sau mai puțin dacă sunteți mai nemîncăcios)
1 aripă bună de curcan
2 verze murate mai mărunte
1 rădăcină mai mică de țelină
1 păstârnac
1 rădăcină pătrunjel
1 ceșcuță bulion
1 ardei uscat, potrivit de iute (dacă vă priește)
sare, 2-3 frunze dafin, o rămurică cimbru, piper

Preparare

1. Grijim ciolanul și tăiem în două bucăți aripa mare de curcan. Le punem la fiert în 4 litri de apă. Înlăturăm spuma rezultată. Fierbem cca 30 de minute cât să putem curăța mai ușor carnea de pe oase. Scoatem carnea, o lăsăm să se mai răcească, o curățăm de pe oase și o tăiem bucăți.

2. Tăiem varza murată fideluță, cât de fin putem. Rădăcinoasele le curățăm și le tăiem mărunt. Punem legumele și varza, în oala în care am fiert carnea. Adăugăm frunzele de dafin, piper boabe, cimbru, ciușca coaptă și mărunțită din cuțit și bulionul.

3. Când începe fierberea adăugăm și carnea tăiată bucăți. Lăsăm să fiarbă la foc mai mic, până ce varza este fiartă. Gustăm și eventual, la final potrivim de sare, funcție de cât de sărată a fost și varza acră. Mie îmi place ca supa de varză să fie oleacă iute, cât să te întărâte la o a doua porție. Este foarte de apreciat și gustat și varianta cu cârnaț afumat și cărniță de vițel, ambele lângă purcel și curcan. Este una din ciorbele mele preferate, mai ales că am senzația (nu certitudinea) că, mâncând-o, dau jos suta de grame care îmi blochează accesul la greutatea ideală.

Să fiți bine!

Geandra. Mamaliga gustoasa, cu oua si branza

January 11, 2015 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Sub numele de geandra se identifică o mămăligă foarte moale, un terci țărănesc din mălai, care mai conține diverse alte bucate, diferite de la bordei la bordei. Astfel, putem adăuga la geandra nostră diverse legume coapte, ciuperci, jumări, ouă, brânză, bucățele de carne sau cârnat. Despre cât este de bună, nu am cuvinte să vă spun, dar vă invit să vă convingeți prin intermediul propiului vostru ceaun. Am optat pentru varianta de mamaliga cu oua si branza, dar pe care fiecare o poate îmbogăți după cum dorește. Se prepară rapid și are succes deplin la mămăligari. Geandra face parte din colecția de mâncăruri bazate pe mămăligă, rețete vechi și îndeosebi cu caracter regional. Am deschis seria acestor rețete cu mămăligă cu un bulz ciobanesc, cu brânză de burduf, și va continua cu alte câteva, atâtea câte știu eu sau pot descoperi, așa că, dacă aveți în minte vreo asemenea mâncare, ce a dat gust copilăriei, trimiteți-mi vorbă să o scoatem în lume.

Necesar geandra

300-400 mălai
minim 6 ouă
200-300 gr. brânză
sare

Preparare

1. Punem ceaunul pe foc, pentru mămăligă. Punem apă ceva mai multă, ca pentru o mămăligă moale, dăm sare și un praf de mălai. Până începe să fiarbă, spargem ouăle și le punem într-un bol. Brânza o fărâmițăm sau o tăiem cuburi. Putem prepara cu orice fel de brânză, începând de la brânza sărată de oaie, telemea, până la brânza proaspătă de vacă. Amestecăm ouăle cu brânza.

2. Dacă apa a început să fiarbă în ceaun, punem restul de mălai. Lăsăm să fiarbă oleacă și o amestecăm. Trebuie să le pregătim în același timp cele două componente: mămăliga moale și brânza cu ouă. Punem ulei într-o tigaie mai mare, încingem tigaia și punem ouăle și brânza. Într-un minut ouăle cu brânza se fac jumări. Acum este momentul să turnăm mămăliga moale în tigaie, peste ouă și brânză. Amestecăm și o mai perpelim în tigaie 1-2 minute. Asta-i geandra, o simplă, delicioasă și consistentă rețetă când nu prea ai chef de gătit și nu numai. Eu i-am alăturat niște murături și praz.

PS. Un alt fel de mamaliga geandra, cu ardei kapia copt și usturoi, am preparat cu ocazia prăjirii unor pești, roșioară cu mamaliga.

Să fiți bine!