salata

Salata consistenta de fasole si patrunjel

January 18, 2015 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

În această rețetă am combinat salata de pătrunjel cu cea de fasole, alăturând consistenței oferite de fasole, energia și vitaminele date de pătrunjel. Este o salată ceva mai aspră datorită pătrunjelului abundent, aromat mai abundent și tonifiant. Pătrunjelul proaspăt este foarte revigorant și sănătos, salata rezultată din această verzitură fiind în topul celor mai sănătoase salate. Dacă ai perioade în care te simți mai obosit sau slăbit, completează meniul cu salată de pătrunjel și o să te ajute. Fasolea albă vine cu fibre și cu …ceapă roșie, iar roșiile dau al lor suc, frăgezime și mai multă prospețime.

Necesar salata consistenta de fasole si patrunjel

1 conservă de fasole boabe sau 200-300 gr fasole fiartă
3 legături de pătrunjel
2 ceapă roșie
1 roșie
ulei de măsline, oțet sau lămâie, sare, piper

Preparare

Spălăm pătrunjelul și îl tăiem fără exces de zel, adică nu prea mărunt. Ceapa o tăiem julien, cât de fin se poate. Roșia o tăiem cubulețe. Le punem pe toate într-un bol și adăugăm și fasolea boabe.

Într-un bol punem 4-5 linguri de ulei de măsline, zeama de la o jumătate de lămâie, piper proaspăt măcinat și sare mare cât iei între trei degete. Amestecăm cu o furculiță până se omogenizează dressing-ul și devine suspensie. Dacă mai dorim arome suplimentare se mai poate adăuga de ex. oregano.

Punem dressing-ul peste salată și amestecăm ușor cu două linguri. Lăsăm salata să se odihnească 5-10 minute înainte de a o servi la masă. Cum orice mâncare este lăsată, după preparare, ceva timp să se maturizeze gustul și aroma, și salatele necesită câteva minute să se rotunjească în gust.

Salata asta merge lângă o carne suculent preparată dar și mâncată simplu, doar cu pâine.

Să fiți bine!

Salata de hamsii. Chilca cu ceapa rosie

September 29, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Denumirea de chilcă este asociată cu orice pește mic, marin, ce se prinde în năvod la Gurile Dunării, și care, de regulă, este aruncat direct din plasă, viu, în niște butoaie cu saramură de sare. Formată preponderent din aterină, un pește local al Mării Negre (asemănător cu hamsia), chilca mai poate cuprinde și ceva sprot, hamsie, gingirica. La orice borș de pește, pescarii dunăreni contribuiau cu o mână de chilcă, înainte de a pune în fiertură falnicele bucăți de somn, crap, știucă, etc. Chilca saramurată la butoaie și-a găsit împlinirea într-o salată simplă dar plină de gust, asociată cu omniprezenta ceapă, salată eventual îmbogățită și cu alte participări mai subiective ca măslina, capera, morcovul, gogoșarul acru, cartoful fiert. Cum nu toți avem privilegiu de a trage de plase pe la Gurile Dunării pentru a culege ceva chilcă, ne mărginim să băgăm năvodul în cartierul noastru și alegem hamsia pentru salata noastră.

Vom găsii preponderent două feluri de hamsie conservată și anume, una în saramura de sare (cea mai multă) și alta conservată în ulei cu ceva sare (se găsește și congelată, la pungă de 500 – 1000gr.). Dacă cea sărată necesită, după gust, o eventuală desărare, hamsia în ulei este mai puțin sărată și se pretează excelent la salată fără nici o altă operațiune pregătitoare de desărare. Hamsia sărată poate fi trecută puțin prin apă rece să-și mai piardă săratura. Se obișnuiește, de regulă ca hamsia să se curețe de cap și mațe într-un mod simplu: rupem capul tragându-l spre burta peștelui și astfel scoatem și mațele. Eu, care mi-am petrecut vacanțele copilăriei într-o localitate dunăreana, nu execut această migăloasă operațiune de curățare pentru salata de hamsii, deoarece mi se pare inutilă, fiind obișnuit să mănânc peștele “cu totul”, cum se spune popular.

Necesar salata de hamsii

300 – 400 gr hamsii (a nu se confunda sprotul cu hamsia)
2 cepe roșii, mai prezentabile
1 morcov
1 pumn măsline
o lingură de capere
oțet de mere
ulei măsline
piper
lămâie
pătrunjel proaspăt

1. Spălăm peștele. îl lăsăm să se scurgă bine și îl punem pe un prosop uscat să se zvânte oleacă. Tăiem ceapa julien – fideluță – solzișori (toate reprezintă același fel de tăiere a cepei: se înjumătățește ceapa pe lungime și apoi se feliază jumătățile). Curățăm morcovul și îl tăiem fâșii subțiri cu ajutorul curățătorului sau îl dăm pe răzătoarea mai mare. Morcovul dă puțină dulceață salatei de hamsii. Punem hamsiile într-un bol, adăugăm ceapa tocată și morcovul, măslinele și caperele.

2. Într-un bol, punem 4 linguri de ulei de măsline, 2 linguri de oțet de mere (când cumpăram oțet, citim eticheta, să fie obținut prin fermentație, din fructe, ci nu invers, prin diluarea acidului acetic), un praf de piper proaspăt măcinat și bătem ușor amestecul cu o furculiță până devine suspensie și nu mai este transparent. Adăugăm ploaie peste salată și amestecăm ușor, să învăluie bine dressing-ul ingredientele.

3. Tocăm pătrunjelul, tăiem felii sau sferturi lămâia și ornăm salata.

Să fiți bine!

Salata cu Linte Verde, Rosii, Ardei si Patrunjel Proaspat

July 8, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Destul de populara în trecutul nostru gastronomic, după o penurie prelungită in meniu, lintea revine treptat pe raft şi ca atare, evidenţiată într-o supă, într-o mâncare sau salată, îşi face loc şi pe masa noastră. Mi-a plăcut mult supa de linte roşie de inspiraţie turcească şi, după mesaje, cred că nu numai mie, iar lintea verde m-a foarte mulţumit în salate. A fost foarte gustoasă alături de verziturile primăvarii – leurdă, lobodă, spanac – şi cred că face o bună impresie într-o largă varietate de salate, aducând un rezonabil spor de consistenţă, prin bogăţia de fibre şi proteine cu care este înzestrată. Că sunt salate simple şi rapide, de zi de vară călduroasă, sau ceva mai sofisticate, de week-end cu familia, o încercare culinară cu linte verde nu o să vă dezamăgească. Azi, o zi foarte călduroasă, am preparat o salata cu linte verde, cu roşii şi ardei gras, aromată din plin cu mult pătrunjel verde. O salată comună şi simplă, în care lintea se regăseşte foarte bine.

Necesar salata cu linte verde, rosii, ardei si patrunjel

200 gr linte verde
3 roşii
2 ardei
1 legătură bogată de pătrunjel verde proaspăt
puţin ardei iute – optional
2 căţei de usturoi
ulei de măsline
oţet de mere
sare, piper

Preparare

1. Punem lintea verde la fiert în apă cu sare. Lintea fierbe destul de repede, în 20-30 de minute. O gustăm şi când este fiartă, o răsturnăm într-o strecurătoare mai mare să se scurgă bine apa. Nu trebuie fiartă excesiv pentru că se fârâmiţează destul de uşor. Ne bazăm pe gustat ci nu pe timp, care este orientativ.

2. Feliem subţire roşiile şi ardeiul sau, dacă preferăm, le tăiem cubuleţe. Pătrunjelul verde îl tăiem potrivit (nu mărunt ca la ciorbă), să-l simţim în salată.

3. Într-un bol punem 3 linguri de ulei, una de oţet, un praf de sare şi unul de piper. Amestecăm cu o furculiţă să rotunjim dressing-ul. În acest dressing răzuim căţeii de usturoi.

4. Punem roşiile, ardeii, pătrunjelul şi lintea într-un bol. Adăugăm dressing-ul şi amestecăm uşor, să se armonizeze. Dacă ne place puţin iute, tăiem rondele ardeiul iute şi îl adăugăm. Dacă doriţi mai acru se mai poate adăuga oţet. Fiecare îşi reglează cantităţile de condimente şi dressing după propiul gust. Să fiţi bine!

Ciorba cu Afumatura si Verdeturi de Primavara

April 10, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Poate că am insistat prea mult în ultimul timp pe reţete cu diverse verzituri de primavară, dar este bine să le mâncăm şi să diversificăm paleta de mâncăruri la care acestea pot participa. Prin simpla observare a cantităţilor aflate pe tarabe în pieţe, putem concluziona că a crescut, faţă de anii trecuţi, consumul de spanac, urzici, dragavei, salată, leurdă, lobodă, semn că începem să reevaluăm ierburile mai des prezente altădată în bucătăria ţărănească. Cel puţin în ce priveşte leurda, pieţele Craiovei, au fost asaltate în această primăvară de precupeţe degrabă vânzătoare de usturoiul ursului şi care chiar au reuşit să vândă cantităţi apreciabile. Azi mergem tot pe mâna florei, mai mult sau mai puţin spontane, şi preparăm o ciorba cu afumatura.

Necesar ciorba cu afumatura si verzituri

la alegere – oase garf afumate, picioare sau cozi de porc afumate, ciolan afumat
1 legătură dragavei
1 salată
1 castron de urzici
1 legătură de lobodă roşie
1-2 legături macriş
1 legătură leuştean
1 ceapă
1 morcov
1 păstârnac
1 ţelină mică
o ceşcuţă bulion
1 cană zeamă de varză
sare, piper

Pentru liezon – cu care legăm ciorba:

1 ou
200 smântână

Preparare

În primul rând trebuie spus că lista cu verdeţuri nu este bătută în cuie. Combinaţiile pot varia după cum le găsiţi spre achiziţionare, în piaţă. Nu este problemă dacă lipseşte macrişul ( ar fi foarte bun, chiar în cantitate mai mare, pentru gustul puţin acrişor, dar nu îl găseşti chiar tot timpul în piaţă) şi loboda roşie, de ex. Salata şi urzicile ar cam fi de bază. Se poate adăuga şi puţină leurdă. În privinţa rădăcinoaselor, nu prea trebuie făcut rabat de la prezenţa acestora deoarece ele constituie baza pentru orice ciorbă gustoasă: morcov, ţelină, păstârnac şi eventual rădăcină de pătrunjel. Eu folosesc mult zeama de varză la ciorbe, atât pentru gustul acrişor cât şi pentru faptul că este plină cu vitamina C. Dacă nu obişnuiţi sau nu aveţi zeamă de varză, ciorba nu va suferi schimbari calitative majore, iar de acrit, dacă se doreşte, se poate acri şi cu puţin oţet atunci când se mănâncă. Ideea de bază este ca o ciorba cu afumatura bogată în verzituri, rădăcinoase, dreasă cu smântână şi puţin acrişoară, nu prea are cum să nu placă.

1. Spălăm bine salata, dragaveiul, urzicile şi celelalte, dacă sunt. La dragavei, înlăturăm partea de început, mai groasă, a nervurii principale a frunzei, deoarece fierbe mai greu. Trecem urzicile prin mână şi rupem partea mai lemnoasă a tulpinei, dacă găsim. La lobodă, alegem frunzele de pe tulpină şi aruncăm tulpina. Tăiem salata, dragaveiul, urzicile, potrivit aşa cum le-am tăia pentru o salată. După ce am spălat şi grijit toate bolbotinele, le lăsăm deoparte şi ne ocupăm de carne.

La acesta ciorba cu afumatura putem folosi la alegere: oase garf, ciolan afumat, picioare sau coyi de porc afumate, coasta afumata. Tăiem carnea bucăţi, pe la îmbinarea oaselor şi într-o oală cu 4-5 litri de apă rece, punem bucăţile la fiert. Spumuim bine şi fierbem până ce putem desprinde uşor carnea de pe oase. Scoatem carnea din fiertură, o lăsăm să se răcească să nu ne frigă la degete şi înlăturăm oasele. Dacă avem picioare de porc afumate cum am avut eu ( îmi place mult şoriciul în ciorbă) le curăţăm şi taiem soriciul franjuri aşa cum taiem burta pentru ciorbă ( dacă eşti ciorbar, vezi ciorba de ciocanele din picioare de porc). Fiertura rămasă în oală o strecurăm prin sită fină sau tifon şi o punem înapoi, în oală.

2. Spălăm, curăţăm şi tăiem mărunt ceapa şi rădăcinoasele şi le punem la fiert în oală, în zeama strecurată. Păstrăm focul domol. Focul mare nu face decât să evapore mai repede zeama ci nu să grăbească fierberea. Dacă fiertura a scăzut prea mult, cât am fiert carnea, mai completăm cu apă. Întoarcem şi carnea curăţată de pe oase înapoi în ciorbă. Adăugăm bulionul. Lăsăm să fiarbă legumele.

3. Când legumele sunt fierte, adăugăm toate verziturile şi zeama de varză. Gustăm şi potrivim de sare. Dăm un praf de piper. După ce reîncepe fierberea, mai lăsăm încă 5-10 minute pe foc.

Pregătim liezon-ul (din franceză – a lega). Bătem oul bine cu o furculiţă, adăugăm smântâna şi omogenizăm bine. Luăm cu polonicul zeamă fierbinte din oală şi punem peste liezon, să-i ridicăm treptat temperatura, pentru a evita brânzirea. Amestecăm şi punem şi al doilea polonic. Oprim focul la oală, o lăsăm 2-3 minute şi adăugăm uşor liezonul. Tocăm leuştean proaspăt şi aromăm ciorba cu afumatura si verzituri. Lucrarea-i gata!

Să fiţi bine!

Salata de icre de crap

October 28, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Salata de icre cea mai gustoasă este considerată, de cei cu ştate vechi în ale conlucrării cu peştele, cea preparată din icre de ştiucă, urmată îndeaproape de cea din icre de crap. Icrele, atât în ce priveşte păstrarea lor cât şi în ce priveşte prepararea, necesită cunoaşterea unor mici secrete. În caz că avem icre proaspete, pentru a se lega mai bine, este recomandat să fie ţinute la rece, cu sare, minim 24 de ore. Probabil mulţi aţi întâlnit acele icre ţinute la sare, în borcan, de o culoare urâtă, cenuşie. Culoarea cenuşie se datorează faptului că icrele proaspăt recoltate din peşte sunt puse imediat la sare, iar sarea absorbind sângele din icre dă aceea culoare cenuşie. Reţinerea sângelui de către sare face ca gustul salatei de icre să fie afectat negativ.

Icrele se află într-un săculeţ împreună cu vase de sânge al căror rol este să hrănească icrele. În momentul în care s-au scos icrele din peşte, trebuie înlăturate bine toate pieliţele săculeţului în care se află, apoi aşezate pe o sită sau strecurătoare aflată deasupra unui bol. Bolul cu sita cu icre deasupra se bagă la frigider şi se lasă 8-10 ore să se scurgă sângele. După ce s-a scurs sângele se dă sare, cca 10 % şi se pun în borcan, adăugând deasupra un strat protector de ulei. Astfel se pot ţine 5-6 luni în frigider. Treptat, icrele vor căpăta o culoare frumoasă de portocaliu spre roşu. Referitor la preparare, dacă în trecut, miezul de pâine sau grisul, erau folosite numai în caz că se tăiau icrele, pentru a le drege, penuria din perioada comunistă a făcut ca înmulţirea icrelor cu pâine sau gris să devină regulă. Acest obicei de a înmulţi icrele se practică mult şi azi, rămânând oarecum “prins” în reţete. Am preparat salata de icre de crap fără gris, dar cine s-a obişnuit sau preferă prezenţa grisului, îl poate adăuga, că doar se ştie – gusturile nu se discută.

Necesar reteta de salata de icre de crap:

200 gr icre
350-400 ml ulei
2 cepe
1 lămâie
sifon
pentru ornat – capere, măsline, etc

Preparare:

1. Punem icrele într-un vas, adăugăm puţin ulei şi cu o lingură de lemn le frecăm până se desfac, adică încep să se albească. Reţinem deoparte, înainte de a le freca, o lingură cu icre. Pentru a le ajuta să se desfacă mai uşor, în timp ce frecăm cu lingura de lemn, putem ţine vasul deasupra aragazului aprins sau deasupra unui vas cu apă fierbinte, astfel încât să se încălzească încet fundul vasului cu icre.

2. După ce s-au desfăcut şi albit putem lucra cu mixerul pe viteză mică. Adăugăm puţin ulei şi încorporăm bine. Nu punem alt ulei până nu este bine absorbit cel dinainte. Din când în când punem puţin sifon, icrele albindu-se treptat. Chiar dacă devin apoase când punem sifon, adăugând ulei şi mixând capătă din nou fermitate.

3. Această cantitate de icre poate “lua” mai mult ulei dar nu cred că este bine să exagerăm. Dacă doriţi să le înmulţiţi cu gris sau pâine, trebuie reţinut că grisul se fierbe tare şi se răceşte bine, iar miezul de pâine se stoarce bine. La final adăugăm lingura cu icre reţinută la început, ce va întării gustul. Tocăm mărunt ceapa şi o adăugăm la icre împreună cu zeama de la o lămâie. Mie îmi place să le adaug şi mărar tocat, ceea ce am şi făcut.

Ornăm cu măsline, capere, ceapă verde, mărar.

Să fiţi bine!

Salata de conopida cu sos de mustar si ou

October 25, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Conopida îmi place în mod deosebit crudă, pentru că seamănă la gust cu cotorul de varza după care mă dădeam în vânt când eram copil. Şi în salate, dacă ar fi să optez, tot pentru conopida crudă aş vota. Fiartă, conopida ca şi broccoli, mie îmi pare că prezintă un gust fad, fără personalitate, ce trebuie ajutat cu alte ingrediente. Fiecare cu gusturile lui.

De obicei, broccoli, că este piure, salată sau garnitură, îl ajut cu usturoi iar conopida fiartă, o scot în evidenţă cu un sos, de cele mai multe ori acrişor. Mai jos vă prezint o salata de conopida cu sos de mustar si ou, simplă, clasică şi în care gustul şters şi monoton al conopidei fierte dispare sub sosul vioi.

Necesar reteta de salata de conopida cu sos de mustar si ou:

1 conopidă mare
2 ouă
1 lingură de muştar
zeama de la 1 lămâie
80-100 ml ulei
sare, piper

Preparare:

1. Desfacem conopida bucheţele şi o punem pentru câteva minute în apă rece, pentru a se spăla şi curăţa bine.

2. După ce am spălat-o, o punem la fiert în apă cu sare pentru 10-15 minute. O răsturnăm într-o strecurătoare mare, să se scurgă apa, după care o punem într-un bol.

3. Fierbem cele două ouă, de la care vom folosi numai cele două gălbenuşuri fierte. Pasăm gălbenuşurile cu o furculiţă şi adăugăm o lingură de muştar. Muştarul nu trebuie să fie cine ştie ce marcă, dar să aibă gust şi consistenţă de muştar. Frecăm bine gălbenuşurile cu muştar şi după ce obţinem o pastă omogenă începem să adăugăm treptat ulei. Frecăm în continuare, ca la maioneză, până încorporăm tot uleiul. La final îi dăm sare, piper proaspăt măcinat şi subţiem sosul cu zeama de lămâie.

4. Turnăm sosul peste conopida aflată în bol. Pentru a o mai înveseli şi da culoare, ornament, dar şi gust, putem adăuga gogoşar acru sau mărar.

Pentru cei ce nu agreează un asemenea sos, salata poate fi dreasă şi cu un simplu sos vinegretă, respectiv ulei, oţet, sare, piper.

Să fiţi bine!