Retete din Ardeal

Tocanita de Ardei si Rosii – Lecso Fara Carne

August 27, 2016 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Această tocanita de ardei şi roşii este o mâncare tradiţională în Cehia, Slovacia (lečo), Germania (Letscho) sau Polonia ( leczo), dar mai ales în Ungaria unde există o mare varietate de reţete şi este foarte populară. Recomandările spun că cel mai bun lecso se prepară în perioada august-octombrie când ardeiul este la maturitate şi roşiile de câmp au cel mai bun gust. Toate reţetele de tocanita de ardei se bazează pe combinaţia de ardei, roşii şi ceapă la care se adaugă diverse condimente şi uneori usturoi. Se spune că cea mai bună tocană de ardei se face cu untură din slănină afumată, untură în care se rumeneşte bine ceapa. Unele reţete sunt cu carne sau cârnaţi, altele cu orez sau cartofi, iar altele se prepară cu roşii verzi – plătăgele. Este foarte gustoasă şi poate fi mâncată simplu, cu pâine albă sau drept garnitură la diverse fripturi sau la peşte. Lecso sau tocanita de ardei pote fi uşor conservată la borcan, pentru cămară, pentru a fi consumată peste iarnă.

Ingrediente necesare tocanita de ardei – lecso:

1 kg ardei gras, kapia – diverse culori
2 cepe mari
3-4 roşii cărnoase şi bine coapte
2-3 ardei coarnă-bulgăreşti, uşor iuţi (opţional, dacă mâncaţi sau nu, puţin iute)
3-4 căţei de usturoi
sare, piper, boia
ulei de floarea soarelui sau untură

Curăţăm ceapa şi o tăiem julien. Încingem 2-3 linguri de ulei într-o tigaie mai încăpătoare şi călim ceapa cu un praf de sare. Ardeiul îl curăţăm de seminţe şi de vinişoare şi îl tăiem fideţuţă, nu foarte mic. După ce s-a călit ceapa, adăugăm ardeiul tăiat. Pentru că îmi place puţin iute, cât să pişte oleacă la limbă, am adăugat şi 2 ardei bulgăreşti uşor iuţi. Amestecăm şi lăsăm la foc potrivit cca 10 minute să se înmoaie cât de cât ardeiul, să-l ia bine înfierbinţeala şi să-şi lase gustul.

Condimentăm bogat cu piper şi două linguriţe de boia şi aromăm cu căţeii de usturoi mărunţiţi din cuţit. Cât timp se perpeleşte ardeiul, încălzim apă într-un vas, crestăm roşiile, le scufundăm în apă fierbinte şi apoi le înlăturăm coaja. Adăugăm roşiile tăiate cuburi sau felii micuţe şi omogenizăm bine. Lăsăm să bolborosească uşor în zeama lăsată de roşii timp de 10-15 minute până se înmoaie bine ardeiul. Dacă roşiile nu dau suficient suc, ajutam tocana cu o ceşcuţă de apă (nu va afecta cu nimic gustul). Nu lăsăm tocana în singurătate şi mestecăm destul de des în tigaie. Odată gatit ardeiul putem lasa sosul să scadă mai mult sau mai puţin, după cum preferăm. Gustăm de două-trei ori să verificăm dacă suntem pe calea cea bună. Potrivim de sare, după gust, la final, după ce sosul a scăzut.

Tocanita de ardei este bună, fie caldă fie rece, cu pâine albă, sau drept garnitură la friptură. De asemenea, poate fi servită alături de paste sau orez. Lecso poate fi pus în borcane şi sterilizat clasic, prin fierbere, caz în care poate fi pastrat în cămara fară a necesita neapărat temperaturi prea scăzute. La gust, tocanita de ardei se poate încadra în gama zacustelor, drept pentru care trebuie laudată şi mai ales mâncată. Drept condiment suplimentar poate fi încercat cu succes cimbrul, foaia de dafin sau piperul boabe iar ca aromă, cred că busuiocul ar fi bine primit. Cârnaţii mai de soi, rătăciţi în tocaniţă, pot umple de dorinţă gurmanzii. Boiaua sau paprika să fie obligatoriu de calitate ci nu praf de cărămidă, fără gust, cum se mai găseşte în plicurile din comerţul autohton.

Să fiţi bine!

Ciorba de Os de Porc cu Tarhon

February 1, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Fără ciorbă, meniul e pustiu! Pentru mine, ciorba de os de porc, este o desfătare cum nu se poate mai mare, la care mă dedau, în special în zilele mai plumbuite de iarnă, de câteva ori pe anotimp. Acestei ciorbe de os, îi dau tarhon aromat, buruiana al cărei nume a fost transformat în renume de catre Ardeal, și-i mai dau un leac de zeama de varză dintr-o putină oltenescă, așa pentru vioiciune. Continui lucrarea, și trecând prin Moldova, îi dau valoare adăugată cu îndestulătoare smântână și suficiente ouă. Finalizând periplu într-o unire fierbinte și îmbietoare numită ciorbă de os, te chem și pe tine, iubite cetitorule, să-i facem de petrecanie .

Necesar ciorba de os de porc cu tarhon

1,5 kg oase porc proaspete încărcate cu carne – șir de porc și alte oase
1 ceapă
1 morcov
1 țelină mică
1 păstârnac
1 rădăcină pătrunjel
500 gr smântână
4-5 gălbenușuri de ou
1 lingură hrean în oțet
3 căței de usturoi
500 ml zeamă de varză
tarhon în oțet, uscat sau proaspăt
sare, piper, opțional boia

Spargem și tăiem oasele în bucăți, le spălăm în apă rece, le punem la fiert într-o oală cu apă fierbinte. Lăsăm să fiarbă și pe măsură ce se formează spumă, o înlăturăm.

Între timp, curățăm și mărunțim legumele. Participarea spornică a celor 4 rădăcinoase – țelină, morcov, păstârnac și rădăcina de pătrunjel – rotunjește pe deplin gustul acestei ciorbe. După ce spumuim bine fiertura, adăugăm legumele și lăsăm să fiarbă cca 1 oră, până ce carnea se desprinde ușor de pe os. Adăugăm zeama de varză șă așteptăm să reînceapă fierberea.

Într-un bol punem smântâna, gălbenușurile de ou, hreanul și usturoiul zdrobit. Le amestecăm și omogenizăm bine cu un tel. Luăm 2-3 polonice de zeamă fierbinte din oală și punem în bol amesecând ușor. Ridicăm astfel temperatura liezon-ului și înlăturăm riscul brânzirii. Dregem ciorba cu liezon, mai dăm câteva clocote și aromăm din plin cu tarhon. Gustăm, potrivim de sare și dăm un praf de piepr.

Ciorba de os de porc cu tarhon umple bucătaria cu un parfum ce te cheamă la masă. Se mânăncă fierbinte, eu dându-i uneori un praf de boia iute.

Să fiți bine!

Mamaliga Toponita. Reteta de la Poala Muntelui

March 11, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Mamaliga toponita nu este altceva decât cunoscuta mămăliga pe pături, diferența fiind făcută de faptul că în cazul toponitei, mămăliga folosită este mai moale. Aș mai adăuga și mențiunea că, de multe ori, mămăliga în pături primește la final câteva ouă. Cu un gust delicios și de nerefuzat, mamaliga toponita primește spre bucuria gurmandului, tribut de brânză, cârnați, jumări și smântână. Originară din zona Apusenilor, acest mod de împodobire a mămăligi cunoaște diverse variațiuni de formă, esența rămânând totuși aceeași și anume că este o mâncare bazată pe roadele gospodăriei muntenești, pe oaia și pe porcul de la stâna apuseanului.

Necesar mamaliga toponita

300-400 gr cârnați
200 gr bacon sau piept de porc afumat
4-5 jumări
400 gr brânză telemea
1 kg mălai

Preparare

Se prepară într-o cratiță, vas de lut sau tavă, iar cantitățile mai sus specificate sunt orientative funcție de mărimea vasului și numărul de porții dorite. Dacă aveți rețineri în ce privește jumările, le scoateți din rețetă. În locul grăsimii cu care se unge cratița se poate folosi unt. Tăiem îmbucături cârnații, mărunțim jumările și tăiem cuburi pieptul de porc. Încingem o tigaie și prăjim cărnurile. Punem cărnurile rumenite într-un bol iar grăsimea rămasă în tigaie o folosim la unsul tăvii.

Într-un ceaun preparăm o mămăligă moale, care să poată fi așezată cu ușurință în tavă. În vasul uns cu grăsime formăm un prin strat de mămăligă gros de un deget. Peste acest prim pat de mămăligă așezăm cârnații, pieptul și jumările, astfel încât să formăm un al doilea strat. Peste cărnuri punem iarăși un rând de mămăligă. Fărâmițăm brânza telemea și o împrăștiem uniform peste mămăligă. Încheiem mamaliga toponită cu un ultim pat de mămăligă.

Eu am păstrat o mână de cărnuri prăjite pentru ai pune un moț ornamental. De asemenea, am spart un ou, l-am bătut și cu o pensulă de silicon l-am întins peste mămălingă, să capete o culoare mai frumoasă. Introducem vasul la cuptor pentru 30 de minute, până ce se îmbujorează puțin. Mamaliga toponita se mănâncă caldă, eventual cu o lingură de smântână peste. Între noi fie vorba, eu o mănânc la fel de bine și rece.

Să fiți bine!

Geandra. Mamaliga gustoasa, cu oua si branza

January 11, 2015 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Sub numele de geandra se identifică o mămăligă foarte moale, un terci țărănesc din mălai, care mai conține diverse alte bucate, diferite de la bordei la bordei. Astfel, putem adăuga la geandra nostră diverse legume coapte, ciuperci, jumări, ouă, brânză, bucățele de carne sau cârnat. Despre cât este de bună, nu am cuvinte să vă spun, dar vă invit să vă convingeți prin intermediul propiului vostru ceaun. Am optat pentru varianta de mamaliga cu oua si branza, dar pe care fiecare o poate îmbogăți după cum dorește. Se prepară rapid și are succes deplin la mămăligari. Geandra face parte din colecția de mâncăruri bazate pe mămăligă, rețete vechi și îndeosebi cu caracter regional. Am deschis seria acestor rețete cu mămăligă cu un bulz ciobanesc, cu brânză de burduf, și va continua cu alte câteva, atâtea câte știu eu sau pot descoperi, așa că, dacă aveți în minte vreo asemenea mâncare, ce a dat gust copilăriei, trimiteți-mi vorbă să o scoatem în lume.

Necesar geandra

300-400 mălai
minim 6 ouă
200-300 gr. brânză
sare

Preparare

1. Punem ceaunul pe foc, pentru mămăligă. Punem apă ceva mai multă, ca pentru o mămăligă moale, dăm sare și un praf de mălai. Până începe să fiarbă, spargem ouăle și le punem într-un bol. Brânza o fărâmițăm sau o tăiem cuburi. Putem prepara cu orice fel de brânză, începând de la brânza sărată de oaie, telemea, până la brânza proaspătă de vacă. Amestecăm ouăle cu brânza.

2. Dacă apa a început să fiarbă în ceaun, punem restul de mălai. Lăsăm să fiarbă oleacă și o amestecăm. Trebuie să le pregătim în același timp cele două componente: mămăliga moale și brânza cu ouă. Punem ulei într-o tigaie mai mare, încingem tigaia și punem ouăle și brânza. Într-un minut ouăle cu brânza se fac jumări. Acum este momentul să turnăm mămăliga moale în tigaie, peste ouă și brânză. Amestecăm și o mai perpelim în tigaie 1-2 minute. Asta-i geandra, o simplă, delicioasă și consistentă rețetă când nu prea ai chef de gătit și nu numai. Eu i-am alăturat niște murături și praz.

PS. Un alt fel de mamaliga geandra, cu ardei kapia copt și usturoi, am preparat cu ocazia prăjirii unor pești, roșioară cu mamaliga.

Să fiți bine!

Lebar. Carnat de ficat de porc – leberwurst

December 29, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Mezelic de casă, mâncat din Germania – de unde își ia numele de leberwurst- și întreaga Europa până în America de Nord, acest cârnat de ficat a căpătat și la noi o notă tradițională, îndeosebi în Transilvania. Rețete de lebar sunt multe, în Germania având pronunțat specific regional, toate având, bineînțeles, în prin plan ficatul de porc și uneori de vită. Preparat mai puțin în Oltenia, eu datorez obiceiul de a-l prepara, faptului că am vrut să înlocuiesc pateul din comerț cu cel făcut în casă. Așa am ajuns să prepar, pe lângă alte feluri, și pateu din ficat de porc care, parte din el, a fost bază pentru cârnatul de ficat dorit de mine. Lebărul îmi place iarna, alături de caltaboș și tobă, să-l mănânc cu muștar iar, parte din compoziție, fie că rămâne sau opresc eu, fiind tartinabilă, este foarte bună întinsă pe pâine bine coaptă.

Necesar preparare lebar

1,5 kg ficat de porc
500-700 g slănină împănată
2 buc splină
2 cepe
1 ceșcuță cu lapte – cca 100 ml
sare, foi de dafin, piper, coriandru, ienibahar
minim 1 m mațe

Preparare

1. Se fierbe timp de 30-45 de minute ficatul, splina, slănina cu 3-4 foi de dafin, piper boabe, coriandru și o linguriță de sare. Se spumuiește zeama. Se scot din fiertură, se lasă să se răcească, după care se taie toate cubulețe. Eu obișnuiesc să folosesc și splină dar, dacă nu găsiți în magazin splină, nu-i problemă, deoarece nu-i o prezență obligatorie pentru un lebar bun. Strictul necesar și obligatoriu este ficatul și slănina împănată cu carne.

2 Se dă prin mașina de tocat carnea tăiată bucăți și cele două cepe. Dacă considerați că nu sunt foarte mărunt tocate, mai dați-le o dată prin mașină. Se condimentează tocătura cu o lingură de piper proaspăt măcinat, o lingură sare, o lingură boabe de coriandru zdrobite, și câteva 5-6 boabe de ienibahar zdrobite în mojar. Sfatul meu este să evitați să folosiți în bucătărie, inclusiv la această rețetă de lebar, condimente cumpărate deja măcinate, deoarece și-au pierdut semnificativ din gust și aromă. Veți vedea cu adevărat diferența de calitate atunci când veți măcina sau zdrobi condimentele în momentul în care vă trebuie să preparați o mâncare. Au o aromă mult mai puternică. Adăugăm laptele la compoziția noastră. Amestecăm bine compoziția până se obține o pastă. Dacă mai este nevoie, mai adăugați un polonic de zeamă, din oala în care au fiert cărnurile.

3. Umplem mațele cu pasta obținută și le legăm la capete cu sfoară. Le înțepăm cu acul și le punem la fiert, în aceeași zeamă în care au fiert cărnurile. Le fierbem la foc mic timp de cca 30 de minute. Mațul se va strânge și cârnatul de ficat se va mai întări. Le scoatem, le lăsăm să se răcească după care le dăm la rece. Se vor întări bine, astfel încât să se poată tăia felii, și a doua zi lebarul va fi tocmai bun de mâncat.

Aceasta este una din multele rețete de lebar. Nemții folosesc de regulă lapte praf și mai multe condimente. Genul ăsta de cârnat este foarte versatil și suportă bine multă varietate și imaginație, în ce privește condimentele și cărnurile participante.

Să fiți bine!

Bulz Ciobanesc. Reteta de Stana, de la Poala Muntelui

December 22, 2014 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Coborât de la munte, din jarul de la stână, bulzul a fost introdus – fie și numai ca denumire – în meniul orășenesc, câștigând pe de o parte popularitate dar pierzând-și pe cealaltă parte identitatea sa ciobănească. Mâncărica, de altfel, întru totul onorabilă, cu mămăligă, brânză, cârnaț și ou, cunoscută și acceptată drept bulz ciobanesc, este foarte bună și degrabă apreciată, numai că nu are a face cu bulzul ciobanului moldovean, ardelean sau de oriunde. Ciobanul își cocea bulzul, de cele mai multe ori, direct pe jar, acesta având forma unor ghiulele de mămăligă umplute cu brânză de burduf. Acești bulgări de mămăligă cu brânză de burduf se mai numesc la unele poale de munți, urs de mămăligă sau gâscă de mămăligă.

Cât este de bun?… Păi să ne imaginăm că suntem pe poteca muntelui, că se lasă seara și umbrele încep să joace, că se lasă cu frig peste foamea care deja ne-ncearcă și încă mai avem de mers până la prima stână…No, în fine, odată ajunși, te primește un cioban cu o ospitalitate mai puțin vorbită, care, șezut lângă un foc târziu, păstorește, de data asta, niște boțuri de mămăligă așezate pe jar. Le învârte rar și răbdător cu un retevei, să se coacă mămăliga, să capete parfum și coajă crocantă. Obosit și înfometat, vei desface bulgărele copt și alături de mămăliga crocantă, cu miros de cetină, o brânză de burduf topită se va revărsa spre a-ți potoli foamea. Ei bine, atunci, peste tăciunele și cenușa ce întinează galbenul mămăligii, vei descoperi linsul pe degete din motive de bulz. Cam atât este de bun…

Necesar bulz ciobanesc

brânză de burduf – maxim 100 gr. la gogoloiul de mămăligă
mămăligă vârtoasă – mălai, apă, sare

Preparare

1. Preparăm o mămăligă vârtoasă și o lăsăm să se răcească pentru a nu ne arde când formăm gogoloaie. Dacă se întâmplă să fiți începător în ale mămăligii dați click pe această mămăligă și aflați unele repere.

2. După ce s-a răcit cât de cât, luăm o bucată de mămăligă, de mărimea unui pumn, și o modelăm dându-i forma unui bol. În mijloc punem brânza de burduf și o acoperim cu o a doua bucată de mămăligă. Modelăm totul obținut în formă de bilă, având grijă ca cele două părți de mămăligă să se lege. Dacă nu sunt cât de cât bine sudate s-ar putea să curgă brânza atunci când le coacem, aceasta topindu-se.

3. Repetăm operațiunea și formăm câți bulgări de mămăligă dorim, după cât ne e pofta de viguroasă. Între timp, am grijit de foc și de jar. Se spune că lemnul de brad ar fi cel mai bun pentru bulz, dar cum nu se găsește peste tot putem folosi și alte lemne de prin curte. Trebuie totuși să avem grijă să nu tăiem prunul care face prune pentru rachiu. Punem bulgării de mămăligă direct pe jar sau pe grătar, după cum suntem inspirați în momentul respectiv. Îi lăsăm să se coacă bine pe o parte, să se formeze coaja crocantă și parfumată, apoi îi rostogolim. Odată copți, când îi veți desface brânza de burduf topită va curge ca lava vulcanului Etna. Gogoloaiele de bulz ciobanesc se mănâncă așa, calde.

Să fiți bine!